Razboiul Hibrid – Riscurile de securitate cresc exponential odata cu apropierea de zonele de conflict

Reading Time: 6 minutes

Recentele evenimente din Ucraina au adus in atentia opiniei publiceun nou concept de conflict, si anume „razboiul hibrid”: o varietate de conflict armat, care se poarta cu trupe regulate si manevre militare de tip clasic dar mai ales prinfolosirea unei largi palete demijloace si metode de lupta neconventionale, respectiv, atacuri cibernetice, actiuni destabilizatoare in plan economic si social precum si actiuni de factura diversionista purtate cu unitati speciale, forte neregulate, grupari paramilitare etc.

Zonele de conflict, cu precadere in situatia unor operatiuni armate de tip hibrid, au o mare capacitate de a propaga in jurul lor instabilitate si insecuritate in plan politic si social, care se poate materializa inclusiv printr-o crestere cantitativa dar si in intensitate a criminalitatii din teritoriile si tarile din imediata vecinatate.

Cel putin trei factori contribuie la aceasta contagiune destabilizatoare.

Astfel, in spatiile in care deruleaza activitati militare, de regula se concentreaza mari cantitati de armament usor si munitie aferenta, care astfel pot fi relativ usor accesate de potentiali infractori sau grupari ale criminalitatii organizate si care apoi sunt folosite in comiterea de infractiuni de mare pericol public.

Totodata conflictele te tip hibirid care implica prezenta unor forte militare neregulate, au capacitatea de atrage in numar mare si elemente aventuriere („voluntari”, „consilieri”, mercenari) predispuse sa se angreneze in actiuni de violenta extrema, unii dintre acestia avand deja antecedente in sfera criminalitatii de drept comun si care oricand se pot reconverti din combatanti in infractori.

De altfel, criminalitatea organizata poate fi ea insasi o componenta de baza in purtarea razboaielor hibride si este folosita cu predilectie pentru a destabiliza si demoraliza adversarul, pentru a crea dezordine si a sabota procese si functiuni critice pentru infrastructura economica si logistica a inamicului dar si pentru a se asigura finantarea operatiunilor militare insurgente.

De exemplu, organizatia Statului Islamic din Irak si Siria (ISIS) este recunoscuta ca recurge la actiuni din sfera criminalitatii organizate respectiv la extorcari, jafuri si rapiri pentru a-si asigura resursele financiare pentru sustinerea grupurilor sale militante care in prezent controleaza portiuni semnificative din cele doua tari mai sus amintite. Aceeasi model este urmat de gruparile militante islamiste din Afghanistan care se finanteaza in mare masura din traficul cu stupefiante la fel ca si in cazul gruparilor extremiste FARC din Columbia.

Un alt exemplu destul de recent de propagare transfrontaliera a criminalitatii generate de apropierea de zone de conflict este si jaful comis in luna mai a acestui an, la Chisinau in Republica Moldova. A fost o actiune deosebit de violenta asupra unui transport de bani, savarsita cu metode, mijloace si armament de razboi,soldata cu un mort si mai multi raniti grav din randul agentilor de securitate privata care asigurau paza respectivului transport. Ulterior, s-a dovedit ca autorii acestei operatiuni erau elemente cu pregatire si experienta militara avansata, unii dintre ei implicati deja in conflictele din Ucraina sau care se pregateau sa se alature ca si combatanti activi in formatiunile insurgente de la granita Ucrainei cu Rusia.

Deci, un scenariu in care elemente insurgente inarmate, scapate de sub control, ar putea migra (de exemplu folosind rutele si canalele transfrontaliere ale contrabandei cu droguri, alcool, tigari) catre tari invecinate zonelor de conflict, unde se pot angrena in activitati infractionale de mare pericol social sau de natura sa destabilizeze ordinea sociala ar putea fi perfect plauzibil, inclusiv pentru tara noastra.

Sigur, din perspectiva Romaniei, tara membra a Uniunii Europene si a Tratatului Nord-Atlantic, razboiul hibrid din tara vecina nu este de natura sa induca ingrijorari majore cel putin in plan militar.

Peste 60% din infrastructura critica a Romaniei se afla in administrare privata

Totusi, In contextul unei escaladari si chiar a unei posible proliferari a conflictelor hibride precum cel din Estul Ucrainei dar nu numai, o reconsiderare a politicilor, strategiilor, programelor si capabilitatilor de mentinerea ordinii sociale si prevenirea infractiunilor este mai mult decat necesara, mai ales pentru tarile din imediata vecinatatea respectivelor zone de conflict asa cum este si cazul tarii noastre.

Trebuie stiut ca siguranta publica este o rezultanta a mai multor factori astfel ca, pe langa structurile statului de aparare si mentinerea ordinii, securitatea privata joaca si ea un rol deosebit si poate fi si chiar este un contribuitor semnificativ asigurarea unui climat de siguranta la nivelul intregii societati.

In acest sens, trebuie mentionat ca in anul 2013, nu mai putin de 13,000 infractori au fost trimisi dupa gratii de catre angajatii firmelor private de securitate din Romania. Un numar de 118,000 de detinatori de bunuri si valori aveau deja sisteme de alarma conectate la centrele de monitorizare ale societatilor specializate de securitate. De asemenea, in marea lor majoritate, obiectivele economice si sociale, procesele industriale si infrastructurile critice, din toate domeniile si sectoarele publice si private, sunt protejate in prezent, exclusiv cu masuri de securitate privata.

In acelasi timp, trebuie observat ca actele teroriste, care au ca principal scop crearea unor stari emotionale puternice in randul opiniei publice in legatura cu cauzele lor politice, au si un impact economic mult mai mare in ultima perioada, fata de cum era indeobste cunoscut, iar mediul de afaceri privat este afectat masiv in urma unor astfel de actiuni.

De exemplu, in afara de numarul mare de victime si distrugerile directe rezultate in urma atacurilor devastatoare din 11septembrie 2001 asupra Turnurilor „Gemene” (WTC) din New York, multe companii aeriene americane au inregistrat de asemenea pierderi masive, datorita reducerii cererii de bilete cu peste 30%, iar in acest context unele dintre ele fiind nevoite sa-si declare falimentul. Mai mult decat atat, pe langa cele 430 de companii care au fost direct afectate avand sediul in cele 2 turnuri, alte 14,000 de companii din diverse domenii de activitate au suferit indirect pierderi majore in urma respectivelor atacuri teroriste si o mare parte dintre acestea si-au inchis portile definitiv. Una din cauzele principale care a dus la inchideri in masa de firme si companii in urma atacului de la 11 septembrie a fost lipsa unor solutii alternative de continuitate a afacerilor prin care sa asigure reluarea activitatilor in alte spatii decat cele care au fost distruse sau au devenit indisponibile precum si dificutatile in recuperarea si restaurarea informatiilor comerciale legate de afacerile in derulare si ele pierdute ca urmare a dezastrului de la World Trade Center – New York. Lipsite de spatii de lucru si de suport informational acestea au fost nevoite sa-si intrerupa operatiunile curente pentru o lunga perioada de timp, perioada in care au pierdut clienti si oportunitati de afaceri si in final nu au mai reusit sa se redreseze.

Aceasta inlantuire nefericita de circumstante ar fi putut fi intrerupta si consecintele evitate, daca ar fi existat in prealabil o preocupare sistematica si serioasa pentru tratarea si managementul riscurilor.

Amenintari din categoria celor din care au rezultat atacurile de la 11 septembrie, intr-adevar erau greu de prevazut si prevenit prin solutii si masuri clasice de securitate, dar in actualul context geo-politic insa, astfel de evenimente nu mai sunt atat de improbabile asa cum pareau a fi in urma cu 10-15 ani. Deci consultantii de securitate, evaluatorii de riscuri la securitatea fizica, trebuie sa fie acum pregatiti si in masura sa ia in considerare aceste riscuri si sa proiecteze si sa recomande masuri si solutii de securitate apte sa faca fata nu numai riscurilor „normale”, specifice unei perioade de pace, ci si celor ce ar putea fi generate de proximitatea zonelor de conflicte militare hibride sau chiar de o escaladare a tensiunilor politico-militare in regiune si in lume, asa cum este cazul in aceasta perioada de volatilitate politica pe plan international.

In astfel de circumstante, o importanta deosebita trebuie acordata acelor obiective definite ca infrastructuri critice nationale si infrastructuri critice europene. Acestea asigura functiuni vitale in societate precum reteaua sanatate publica, sistemul de transporturi, furnizarea de energie, gaze si combustibili, retele de distributie a apei potabile, sistemul bancar si circuitele financiare, infrastructuri informatice si de comunicatii etc. Data fiind importanta strategica a unor astfel de infrastructuri, securizarea acestora a fost reglementata prin lege atat la nivel national cat si in ansamblu la nivelul Uniunii Europene.

Pe langa cerintele de conformare legala , un management profesionist al riscurilor, o planificare serioasa a masurilor de recuperare si restaurarea rapida a functiunilor de baza a unei companii, indiferent ca administreaza sau nu o infrastructura critica, poate face diferenta intre viata si moarte in cazul unui incident major de securitate. Astfel, in functie de expunerea si specificul fiecarei companii, o gestionare competenta a amenintarilor si riscurilor relevante, trebuie sa aiba in vedere printre altere existenta si mentinerea unor planuri de recuperare dupa accidente, planuri de contingenta– prin care operatiuni critice ale companiei pot fi derulate pe fluxuri alternative dar si planuri de continuitate a afacerilor . Toate sunt destinate sa sprijine operatorii economice sa functioneze si in situatii de criza rezultatul materializarii unui risc major. Mai mult decat atat, viabilitatea acestor planuri trebuie testata si imbunatatita permanent.

Deci, asa cum este mentionat si mai sus n conditiile unei volatilitati crescute a mediului economic si politic care in prezent tinde chiar sa reactiveze focare de conflict „inghetate” si care aduc in prim plan noi elemente de risc precum cele generate de „razboaiele hibrid”, problematica managementului riscurilor, care de multe ori este tratata de o maniera formala si fara consistenta, doar pentru a „bifa” niste obligatii legale, trebuie reevaluata si gestionata cu responsabilitate si profesionalism, nu numai la nivelul structurilor statale cat si mai ales, de catre mediul privat, unde sunt concentrate cele mai multe valori structuri si functiuni vitale, de o mare semnificatie la nivelul general al intregii societatii.

 

Gabriel Badea (MBA, MSc Risk &Security Management, FsyI)

Presedintele Federatiei Serviciilor de Securitate din Romania

Leave a Reply