Month: December 2014

Leave a comment Posted on Uncategorized

Din nou despre Lupii Singuratici – De la Psihoza de Craciun la Islamofobie?

Reading Time: 4 minutes

De cateva zile, Franta pare sa fie lovita de o campanie sustinuta de atacuri ale Lupilor Singuratici. In orasul Tours, la Dijon si Nantes, indivizi strigand “Allahu Akbar” (Allah e cel mai mare) au injunghiat politisti si au calcat oameni nevinovati cu masinile.

Da, este vorba din nou de atacuri de tip Lup Singuratic

Pare ca islamistii isi doresc neaparat sa tulbure aceasta perioada de mare sarbatoare pentru toti crestinii si din pacate chiar reusesc. De exemplu, atacul de azi de la Nantes a tintit chiar un targ traditional de Craciun, victime fiind un grup de cetateni aflati la un stand de vin fiert.

Sigur, prin astfel de actiuni duse la indeplinire chiar in aceasta perioada festiva, teroristii isi ating obiectivele primordiale ale actelor de teroare respectiv acelea de a atrage atentia asupra cauzei lor, de a instaura frica in opinia publica si starea de nesiguranta.

Dar numai atat?

Dupa evenimentul de la cafeneaua Lindt din Sidney, au fost semnalate si primele atitudini islamofobe. Femei si fete musulmane imbracate traditional ar fi fost tinta unor manifestari spontane de ura in mijloace de transport in comun. A fost nevoie de o masiva mobilizare civica sub sloganul “#illridewithyou” (eu calatoresc cu tine) pentru ca lucrurile sa nu degenereze.

In Anglia insa, dupa asasinarea brutala de catre islamisti a puscasului Lee Rigby, atacurile de sorginte islamofoba au crescut si ca numar dar si ca seriozitate. De la acte de vandalism si incaierari pana la atacuri grave asupra moscheilor. Cel mai serios atac a tintit o moschee din Grimsby asupra careia s-au aruncat trei bombe incendiare, asta in timp ce lacasul era plin cu oameni participanti la serviciul religios.

Nici in Franta, tara in care se gaseste cea mai numeroasa comunitate musulmana din Europa (5 milioane) lucrurile nu stau deloc mai bine. Aici islamofobia are radacini mult mai adanci. Nu trebuie uitat ca in aceasta tara, incepand cu anul 2010 a fost interzisa prin lege purtarea in public a valului islamic. Si aici incidentele islamofobe sunt crestere, inclusiv vandalizarile de moschei.

Oricum, prin insasi natura lor, atacurile Lupilor Singuratici contribuie si mai mult la cresterea intolerantei si islamofobiei. Cu atat mai mult, aceasta serie de evenimente negre petrecute in perioada premergatoare sarbatorilo, iar in acest context, situatia poate sa degenereze destul de usor intr-o adevarata psihoza anti-islamica in general in Occident. De exemplu, in cazul gravului accident de circulatie petrecut luni in Glasgow, Scotia, autoritatile au simtit nevoia sa precizeze ca nu a fost vorba de un atentat terorist, dovada ca luasera deja in calcul si o astfel de ipoteza.

Deci, se poate presupune pe buna dreptate ca daca astfel de atacuri vor continua e foarte posibil ca reactia publicului occidental fata de comunitatile musulmane din tarile occidentale sa devina si mai radicala. Astfel, nu ar trebui sa mire pe nimeni daca in aceste zile. orice musulman care intra intr-o cafenea dintr-un oras din Vestul Europei va fi privit cu suspiciune sau ca orice musulman conducand o masina in zone aglomerate ar putea fi tratat ca un potential terorist.

Nu trebuie facut abstractie de faptul, ca desi in principiu societatile occidentale sunt profund tolerante, ele inca au in ele germenii unor curente extremiste de dreapta, xenofobe care oricand pot iesi la suprafata.

De pilda In Germania, un stat care inca nu a fost atins de atacuri teroriste de sorginte islamica dar care gazduieste un numar mare de emigranti musulmani, este in plina afirmare o miscare civica denumita PEGIDA adica “Patriotii Europeni impotriva Islamizarii Occidentului”. In luna decembrie 2014 aceasta formatiune a organizat 3 mari demonstratii la care au participat de fiecare data mii de oameni, ceea ce l-a determinat probabil si pe presedintele german, Gauck sa faca un apel la toleranta in mesajul sau adresat natiunii cu ocazia Craciunului.

Si in Suedia, o tara recunoscuta pentru toleranta sa fata de emigranti inclusiv de origine musulman,  lucrurile par sa degenereze. In ultima luna, respectiv in decembrie 2014, trei moschei au fost atacate cu cockteil-uri molotov si vandalizate. Nu trebuie scapata din vedere si recenta ascensiune a partidelor ultra nationaliste, atat in Franta cat si in Marea Britanie si asta impreuna cu manifestarile mai inainte pomenite, nu fac decat sa confirme ca gradul de toleranta al occidentalilor fata de straini si in special fata de cei care le ameninta in mod direct stilul de viata cum sunt acesti fundamentalisti musulmani, tocmai a scazut ingrijorator de mult.

Evident ca intr-un astfel de scenariu, integrarea comunitatilor musulmane devine si mai dificila, falia dintre civilizatiile crestine si musulmane se va adanci si mai mult. De asemenea, accesul musulmanilor pe piata occidentala a muncii va fi din ce in ce mai ingradit. De pilda, chiar in aceste zile in massmedia franceza este dezbatut, cazul unui inginer musulman caruia i s-a interzis accesul la locul de munca intr-o centrala nucleara, fiind suspectat mai mult sau mai putin justificat, de legaturi cu grupari militante islamice.

Intoleranta si mai ales barierele discriminatorii in gasirea unui loc de munca va duce la  marginalizarea acestor comunitati si deci la acumularea sentimentelor de frustrare, alienare si revolta, adica un mix de trairi perfect pentru amorsarea unor “bombe cu ceas” asa cum sunt Lupii Singuratici.

Din pacate, desi o astfel de atitudine negativa cu tendinta generalizatoare la adresa tuturor musulmanilor este profund regretabila, pe fondul unor astfel de de atacuri ale Lupilor Singuratici care interefereaza cu sarbatorile crestine de iarna, va fi foarte greu sa fie contra-argumentata si in aceasta situatie, apelurile la ratiune si la toleranta ar putea, in viitorul mai mult sau mai putin apropiat, sa nu mai aiba audienta scontata.

In aceste conditii, este posibil ca pe termen mediu si lung, comunitatile de musulmani traitori in tarile occidentale vor intampina dificultati crescande in a-si duce viata in tarile de adoptie. In afara de manifestarile de xenofobie, intoleranta si discriminare, probabil ca vor fi si sub o mai stricta monitorizare a autoritatilor, care sub presiunea opiniei publice se vor implica si mai activ in identificarea si eliminarea unor, mai mult sau mai putin posibili Lupi Singuratici din randurile lor. Este de asteptat ca vor fi si exagerari in acest proces, in care in mod inevitabil, uneori sentimentele o iau inaintea ratiunii. Astfel intregi comunitati musulmane formate din cetateni onesti si loiali in  vor avea de suferit din pricina catorva indivizi “descreierati”, cum ar spune fostul nostru presedinte dl. Ion Iliescu.

Dar acest pericol crescut al islamofobiei care ar putea capata accente dramatice, ar trebui sa fie constientizat in primul rand chiar de catre aceste comunitati din randul carora, pana la urma, provin  teroristii Lupi Singuratici.

Poate e momentul ca loialitatea acestor comunitati fata de statele in care traiesc sa se manifeste nu numai declarativ si prin disocierea publica fata de actiunile teroriste ci si prin actiuni mult mai concrete. Pana nu va fi mult prea tarziu….

GaB

Referinte:

http://www.straitstimes.com/news/world/europe/story/sweden-hit-third-mosque-arson-attack-week-20150102

http://www.bbc.com/news/world-europe-30599339

http://www.bbc.com/news/world-europe-30584875

http://www.independent.co.uk/news/uk/crime/woolwich-backlash-ten-attacks-on-mosques-since-murder-of-drummer-lee-rigby-8633594.html

http://www.worldbulletin.net/muslim-world/151383/islamophobic-journalist-says-muslims-should-be-deported-from-france

http://www.desdomesetdesminarets.fr/2014/01/29/vandoeuvre-les-nancy-la-mosquee-al-ihsane-vandalisee/

 

 

 

 

 

Leave a comment Posted on Uncategorized

Teroare in Sidney – Lupii Singuratici – O Mutatie a Fenomenului Terorist.

Reading Time: 9 minutes

O minunata dimineata de vara australa in Sidney a s-a transformat brusc intr-un cosmar pentru cei care isi savurau cafeaua sau ciocolata cu lapte in cafeneaua Lindt din Martin Place, o locatie eleganta din inima districtului financiar bancar al frumosului oras australian .

Un individ barbos, intre doua varste a intrat in local si asa, clientii si personalul cafenelei s-au trezit ca sunt ostatecii unui terorist periculos inarmat cu o arma de vanatoare, determinat sa-i ucida pe toti, la cea mai mica miscare.

In scurt timp au aparut la vitrinele cafenele ostatecii cu mainile ridicate unii dintre ei afisand un steag pe care era scris crezul islamic (steag pe care l-a adoptat si gruparea siriana afiliata Al-Qaeda, Jabhat al Nusra). Mai mult decat atat, ostatecii au fost fortati sa-si foloseasca propriile conturi de pe retelele de socializare pentru a posta solicitarile aberante ale celui care ii luase ostateci.

Apoi s-a aflat ca autorul acestui act de teroare, Man Haron Monis este un cetatean australian originar din Orientul Mijlociu, un iranian shiit care s-ar fi convertit la sunism (foarte rar se intampla asa ceva). Era stabilit de 18 ani in Australia. Avea mari probleme cu legea, era eliberat conditionat asteptand condamnarea intr-un proces in care era acuzat de complicitate la uciderea propriei sale sotii. A mai fost in atentia opiniei publice din Australia atunci cand a decis sa trimita scrisori jignitorare familiilor militarilor australieni cazuti la datorie in teatrul de operatii din Afganistan. Unii spun si ca era destul de instabil emotional. Comunitatea musulmana australiana se dezice de el si de faptele sale.

Dupa 16 ore de tensiune, Politia si trupe speciale iau cu asalt cafeneaua. In final, 2 ostateci si teroristul isi pierd viata, mai multe persoane sunt ranite.

Australia si nu numai este in soc. Sydney, orasul care a gazduit jocurile olimpice din anul 2000, cunoscut in special pentru faimoasa cladire a Operei, construita in stil modernist (si care ajuns chiar simbolul orasului), este descris de oficialitati si locuitori ca un oras deschis, cosmopolit, tolerant si pacifist. Astfel ca aceasta actiune abominabila este vazuta de toti mai degraba ca un adevarat sacrilegiu.

Sydney si Australia in general, probabil si datorita geografiei, nu au fost niciodata un reper pe harta terorismului mondial. Mai mult decat atat, insusi teroristul care s-a autoproclamat sheick al islamului declara in public cu prilejul multelor procese in care a fost implicat, ca el este un un „om al pacii”….

Acestea sunt pe scurt datele unui act terorist care nu trebuia sa aiba loc si totusi s-a intamplat….

Este primul atentat de factura fundamentalista savarsit pe pamnt australian.

Nu cu foarte mult timp in urma, in Octombrie 2014, in Ottawa, Canada, un militar aflat in serviciu de garda si protocol la Monumentul National al Eroilor de Razboi canadieni este impuscat in plina zi de un individ inarmat cu o carabina Winchester model 1894 (de tipul celor care se vad in vechile firme cu cowboy) si care ulterior patrunde si in Parlamentul Canadian unde in cele din urma se reuseste anihilarea lui, inainte sa produca si alte victime.

Atacatorul, un canadian, Michael Zehaf – Bibeau, convertit la islamism, intr-o inregistrare video anterioara si-a calficat atacul ca un raspuns la implicarea Canadei in operatiunile impotriva ISIS din Siria si Iraq. La fel ca si teroristul din Sydney, Zehaf avea si el un trecut infractional consistent. La un momentdat a incercat sa jefuiasca un restaurant McDonald inarmat cu un bat ascutit. Mama lui spunea despre el ca nu este in toate mintile si ca nu ar fi fost capabil de asemenea acte. A fost si un constant consumator de droguri.

Si in acest caz, actul terorist petrecut la Ottawa a avut un impact emotional extraordinar de puternic si in acelasi timp a fost perceput de opinia publica canadiana ca un fulger din senin. Ca si Australia nici Canada nu fusese pana atunci o tinta predilecta pentru teroristi. Orasul Otawa, capitala administrativa a Canadei este descris si el ca un leagan al pacifismului si un rai al tolerantei si bunei intelegeri intre multiplele grupuri nationale care compun populatia sa. Cu alte cuvinte, un alt act de teroare motivat politic care nu ar fi trebuit sa aiba loc. Si totusi…

Cu un an in urma in aprilie 2013 la Boston, Statele Unite, traditionalul maraton, o sarbatoare la care participa intregul oras este intrerupt de un atentat sangeros comis de doi tineri de origine cecena, fratii Tamerlan Tsarnaev si Dzhokar Tsarnaev care au detonat doua bombe artizanale la producerea carora au folosit oale sub presiune, din cele care se gasesc in bucatariile gospodinelor de pretutindeni.

Si in acest caz, cel putin unul dintre cei doi era in atentia politiei si serviciilor americane. In acelasi timp, pana la momentul comiterii atentatelor cei doi aparent erau niste tineri perfect integrati in societatea americana. Dzhokhar era student si conform descrierii unui apropiat, era preocupat mai mult de „chesburgeri si sport” decat de religie si politica.

La un momentdat au inceput sa se contamineze cu propaganda islamista. Tamerlan chiar a vrut sa se mute definitiv in Dagestan ca sa contribuie direct la jihad si si-a lasat o barba whahabita.

Nimeni nu a observat schimbarea care a survenit in stilul lor de viata. Si apoi brusc, au devenit autorii unui odios act de teroare impotriva unor oameni nevinovati.

In afara de faptul ca au fost intens mediatizate (ceea ce de fapt si-au dorit si teroristii) cele trei cazuri prezentate succint mai sus mai au si alte lucruri in comun.

In primul rand toti cei care le-au faptuit erau islamisti extremisti dar nu erau afiliati la nicio grupare cunoscuta. Unii dintre ei aveau deja o predispozitie spre violenta si spre incalcarea legilor dovedita de condamnari anterioare sau de existenta unor acuzatii asupra lor si de asemenea nu erau prea echilibrati emotional. Nu au avut colabaoratori, nu au avut planuri elaborate si detaliate pentru actiunile lor. Nu au folosit arme sau dispozitive sofisticate. Vecinii si cunostintele ii considerau niste cetateni pasnici, deplin integrati in comunitatile in care locuiau, incapabili sa faca ceva rau… pana intr-o zi. Ziua in care au decis sa devina teroristi si sa ucida cu sange rece pe alti semeni de ai lor.

Acesta este de fapt portretul robot al teroristului care face parte din categoria  „Lupilor Singuratici”.

Pana acum eram obisnuiti cu acte teroriste comise de indivizi cu apartenenta clara si declarata la retele de teroare bine structurate si bine definite si care isi pregateau actiunile cu minutiozitate astfel incat sa aiba un impact maxim. Acesti indivizi beneficiau si de o intreaga infrastructura de suport si logistica, asigurata de gruparile teroriste din care faceau parte.

In ultima perioada insa aveam de-a face tot mai des cu cu amenintarea din ce in ce mai concreta a acestor Lupi Singuratici, o noua „specie” de teroristi, „free lancer”-i care sunt in afara oricarui structuri de comanda si control, isi aleg singuri afilierile, care se auto-radicalizeaza prin expunerea voluntara la propaganda fundamentalista si care in comiterea atacurilor folosesc metode si mijloace precare, neconventionale (arme sportive, arme de vanatoare, arme albe, forta de impact a autovehiculelor, dispozitive explozive improvizate etc) si se finanteaza din resursele proprii si personale.

Modelul clasic de terorist, care este destul de strans legat de gruparea la care este afiliat si cu care mentine linii de comunicatii, circuite financiare si de la care primeste sprijin material si logistic (ca de exemplu, acte false, arme, adaposturi, tabere de instruire etc.) , know-how, si suport ideologic este bine cunoscut serviciilor antiterioriste care poseda deja mijloace si metode adecvate pentru identificare si o contracare destul de eficienta. Cel putin in ultima perioada, s-a observat ca o pondere importanta a actiunillor de prevenire derulate de serviciile sus-amintite se bazeaza exact pe aceste caracteristici ale modului clasic de actiune terorista care face posibila interceptarea, si interferarea la nivel informativ cu aceste canale de legatura si comunicatie intre membrii structurilor teroriste. In acest sens serviciile speciale au investit masiv, in special in urma actelor teroriste de mare impact de la New York (2001), Madrid (2004) si Londra (2005) in a-si spori si mai mult capabilitatile, in special in plan tehnologic, tehnologie de interceptare si in platforme informatice de analiza si sinteza. De asemenea, cadrul legal al activitatilor antiteroriste a fost modificat in multe dintre tarile vizate pentru a conferi mai multa flexibilitate si mai multe puteri legale serviciilor speciale in lupata impotriva terorismului si criminalitatii organizate. De aceea poate, in ultima perioada, in spatiul Euro-Atlantic, nu au mai avut loc atentate teroriste de amploare mare in acelasi timp fiind prevenite un numar semnificativ de tentative.

Lupul Singuratic insa nu mai are aceste legaturi, conexiuni si dependente organizatorice si de aceea, asa cum spunea si un fost sef al serviciului secret australian (ASIO) de cele mai multe ori activitatile lor premergatoare comiterii atacurilor teroriste se desfasoara „sub radar” si raman nedepistate de serviciile speciale.

Lupul Singuratic se „descurca singur”. Singur isi stabileste tintele, locul si momentul atacului. El hotaraste cu ce arme va ataca si tot el si le procura. Nu comunica cu nimeni, pregatindu-se in izolare si actionand solitar reduc simtior sannsel ca preocuparile si intentiile lor sa fie cunoscute si prevenite in timp util.
In consecinta, se poate spune ca acest „format” terorist al Lupilor Singuratici este de fapt o mutatie, o adaptare un raspuns la sporirea capacitatii de preventie si contracarare a actiunilor teroriste de tip clasic de care beneficiaza serviciile speciale, in ultima perioada. Se pare insa ca strategia curenta a serviciilor speciale modelata fiind pe tiparul terorismului clasic, asa cum s-a si demonstrat este destul de ineficace in a-i stopa pe Lupii Singuratici, acestia devenind un adevarat cosmar pentru sefi agetiilor si structurilor antiteroriste.

Lupii Singuratici nu sunt totusi o inventie a teroristilor islamisti. Acte teroriste atribuite teroristilor din aceasta categorie au totusi o lunga istorie. De exemplu, Mehmet Ali Agca, cel care atentat la viata Papei Ioan Paul al II lea in 1978, a fost considerat tot ca un Lup Singuratic, desi in epoca au existat informatii despre o posibila afiliere a sa la organizatia terorista „Lupii Suri” (sic) si despre o sustinere primita din partea KGB-ului pe filiera bulgara. Cu 10 ani inainte, candidatul la presedentia Statelor Unite, Robert Kenedy cadea secerat de gloantele unui alt lup singuratic, palestinianul Shirhan Shirhan. Mai recent, avem odiosul atac savarsit de norvegianul Andres Breivik asupra unor tineri conationali, atac soldat cu peste 70 de victime.

Desi terorismul Lupilor Singuratici nu este numai apanajul islamistilor fundamentalisti, acestia au sesizat foarte repede potentialul de succes al acestei metode pe care au adoptat-o rapid. Astfel, folosind retelele de socializare o serie de lideri ai Statului Islamic dar si Al-Qaeda au transmis apeluri catre coreligionarii lor care traiesc in tarile occidentale sa lanseze atacuri in stilul Lupilor Singuratici impotriva militarilor, politistilor si civililor occidentali pentru a instaura panica si teroarea in tarile participante la operatiunile din Siria si Irak.

Proliferarea, cresterea numarului de atacuri de tip Lup Singuratic poate demonstra ca aceste indemnuri chiar au o audienta consistenta.

Astfel, in mai 2013, Marea Britanie, soldatul Lee Rigby din regimentul de garda al Puscasilor Regali este atacat in strada si masacrat cu cutite si un satar de bucatarie de catre doi nigerieni, nascuti in familii crestine si crescuti in Anglia unde s-au convertit la islam. Trei zile mai tarziu la Paris, intr-o maniera similara, este atacat soldatul francez Cedric Cordier tot de un crestin convertit. Cu doua  zile inainte de atacul de la Ottawa savarisit de Zehaf-Bibeau, tot in Canada a avut loc un alt atentat mai putin popularizat, respectiv, un alt islamist radicalizat si-a condus intentionat masina intr-un grup de soldati canadieni ucigand pe unul dintre acestia si ranindu-i grav pe ceilalti. In ziua urmatoare atacului comis la Ottawa, respectiv pe data de 23 octombrie 2014, la New-York, un individ cu adanci convingeri fundamentalist – musulmane se lanseaza intr-un atac cu toporul impotriva unui grup de politisti americani, ranind serios pe doi dintre acestia.

Nu in ultimul rand, trebuie spus si ca injunghierea profesoarei Ibolya Ryan cetatean american originara din Romania, intr-un mall din Abu – Dhabi, a fost calificat in cele din urma de catre autoritatile din Emirate, drept un act de teroare savarsit „la intamplare” de un terorist Lup Singuratic.

Nu aceasta a fost singura interferenta a Romaniei cu activitati de natura terorista in stilul Lupilor Singuratici de inspiratie inslamice.

In anul 2006, in tara noastra a fost intens mediatizat faimosul caz al „teroristului in slapi”          Florin Lesch. Desi a existat tendinta ca aceasta operatiune de succes a Serviciului Roman de Informatii sa fie comentata in anumite cercuri de presa intr-o tenta ironica pe alocuri, cazul a fost cat se poate de serios. Ca si alti Lupi Singuratici, Florin Lesch era un proaspat convertit la Islam, parea un tip inofensiv, dar in acelasi timp si un exaltat. S-a auto-radicalizat expunandu-se la propaganda fundamentalista de pe Internet dar si cu ocazia unor deplasari in Bosnia. Si-a procurat singur mijloacele artizanale necesare pentru construirea unui dispozitiv de mare putere pe care vroia sa-l detoneze intr-o zona aglomerata a Timisoarei. Din fericire SRI l-a oprit la timp…

Recrudescenta deosebita a acestui tip de terorism, pun autoritatile, specialistii in securitate si antiterorism in situatia in care vor trebui sa gaseasca cat mai rapid un raspuns eficace si eficient si la aceasta nou tip de amenintare terorista. Frecventa unor astfel de atacuri ar putea sa creasca si datorita implicarii unui numar consistent de cetateni ai statelor occidentale in grupurile insurgent teroriste care actioneaza in Siria si Iraq si care este de presupus ca se vor intoarce radicalizati dar si predispusi la actiuni violente in statelor lor de origine.

Constiente de aceasta situatie, serviciile speciale sunt din ce in ce mai preocupate de fenomenul Lupilor Singuratici care tinde sa ia amploare.

In ceea ce priveste masurile, la Sidney, de exemplu se vorbeste acum despre mai multi politisti pe strada. Altii sunt pentru inasprirea cadrului legal in domeniul imigratiei si dreptului de azil dar si pentru acordarea de noi inlesniri legislative pentru serviciile speciale, in exercitarea unor masuri de supraveghere si control avsansate. Se vorbeste si despre supravegherea spatiilor publice cu si mai multe camere de televiziune cu circuit inchis (CCTV) sau chiar cu ajutorul dronelor dublate  de sisteme de video-analiza si recunoastere faciala.

Sigur in fata unei astfe de amenintari orice masura de natura sa salveze vieti poate si trebuie luata in considerare, dar ca si un medicament, ele pot avea si efecte adverse. De exemplu in Canada sunt voci care spun pe buna dreptate ca indiferent de numarul politistilor pe strada, acestia nu pot opri un terorist hotarat si determinat sa atace, chiar si in dispretul propriei sale vieti, asa cum s-a si vazut si deja. Si mai mult decat atat, prezenta masiva a politistilor pe strazi este de multe ori in contradictie cu cultura civica libertariana a societatii occidentale. Aceeasi reticenta exista si in legatura cu sistemele publice de supraveghere video, a caror prezenta este de multe ori asimilata cu un atentat la intimitate si viata privata. Nu in ultimul rand masurile legislative din domeniul emigratiei si combaterii terorismului genereaza discutii despre discriminarea si culpabilizarea injusta a unor intregi grupuri etnice si sociale.

In aceste conditii este de asteptat ca strategia serviciilor speciale de contracarare si prevenire a activitatilor teroriste se va adapta si trebuie sa se adapteze la aceasta mutatie a fenomenului terorist. Astfel ponderea pe care acum o au in activitatea informativa mijloacele si metodelor bazate pe tehnologie si care sunt orientate spre interceptarea si interferarea pe conexiunile structurilor teroriste vor trebui reconsiderate in favoarea abordarilor clasice bazate pe structuri si retele informative „in teren”, respectiv pe o mai activa si sporita prezenta fizica de natura informativa in mediile, locurile, grupurile sociale in care se regasesc indivizi cu tipologia celor predispusi sa se transforme la un momentdat in Lupi Singuratici. O astfel de abordare are si avantajul ca nu are o aparenta invaziva si nu creaza impresia de intruziune mediul privat.

Nu in ultimul rand succesul unor astfel de strategii de prevenire si contracarare poate fi potentat si de cetateni si mediul privat care din spirit civic si nu numai vor dori sa contribuie activ in plan informativ la actiunile de prevenire a terorismului.

Referinte:

http://www.macleans.ca/news/canada/michael-zehaf-bibeau-addict-drifter-walking-contradiction/

http://www.news-monitors.com/News_Details.aspx?id=19832

The Economist –December 2014

http://time.com/3533581/canada-ottawa-shooting-lone-wolf-terrorism/

http://romportal.com/forums/thread/47370.aspx

Leave a comment Posted on Uncategorized

Butoiul cu Pulbere (nucleara) de langa Romania sau cum (nu) ne aparam Infrastructurile Critice

Reading Time: 7 minutes

Stirea recenta despre un incident tehnic la o centrala nucleara din Ucraina, probabil ca a dat fiori reci multora dintre noi care au inca vii in minte imginile accidentului de la Fukushima din 2011 sau celor (de o anumita varsta) care inca isi mai amintesc momentele de cosmar traite in urma cu 28 de ani in timpul dezastrului de la Cernobyl (tot in Ucraina).

Este si normal sa te cutremuri cand auzi astfel de stiri atat vreme cat un accident nuclear este una dintre cele mai devastatoare catastrofe cu care omenirea se poate confrunta la un moment dat. Se spune, de exemplu ca accidentul de la Cernobyl a afectat direct si indirect circa 9 milioane de oameni iar explozia reactoarelor centralei de la Fukushima a dus in final, la pagube pentru Japonia de 250 de miliarde de dolari, aproape de doua ori cat produsul intern brut anual al Romaniei.

Desi, opinia publica a fost obisnuita sa priveasca capacitatile nucleare ca si surse de energie ieftina si nepoluanta, aceste doua dezastre alaturi de altele asemanatoare petrecute de-a lungul timpului au aratat ca, in fapt costurile pot fi mult mai mari, insuportabil de mari.

Recunoscandu-se forta distructiva uriasa a proceselor atomice scapate de sub control, domeniul nuclear este foarte strict reglementat si monitorizat atat la nivel national cat si international. Astfel, pe plan mondial functioneaza Agentia Internationala pentru Energie Atomica (IAEA) care are printre obiectivele sale impunerea standerdelor de operare in siguranta a capacitatilor nucleare. De asemenea, la nivelul Uniunii Europene exista agentia Euroatom dar si WENRA o asociatie a agentiilor guvernamentale de reglementare a activitatilor nucleare din tarile membre. WENRA actioneaza pentru stabilirea unui cadru comun si integrat la nivelul Uniunii privind reglementarile legale din domeniul nuclear si a unui sistem comun de inspectii regulate si de monitorizare a respectarilor regulilor de siguranta la facilitatile nucleare europene.

Mai mult decat atat, in Statele Unite si tarile Uniunii Europene, capacitatile nucleare sunt calificate ca si „infrastructuri critice” adica acele „elemente, sisteme sau o componentă a acestora, aflat pe teritoriul naţional, care este esenţial pentru menţinerea funcţiilor vitale ale societăţii, a sănătăţii, siguranţei, securităţii, bunăstării sociale ori economice a persoanelor şi a cărui perturbare sau distrugere ar avea un impact semnificativ la nivel naţional ca urmare a incapacităţii de a menţine respectivele funcţii.” (Legea 18/2011)

In conformitate cu legislatia europeana si nationala, infrastructurile critice, deci inclusiv sau mai ales capacitatile nucleare, trebuie sa beneficieze de o securizare specifica si elevata in acord cu importanta lor, cu amenintarile si riscurile identificate ca fiind relevante. Masurile de securitate special dedicate infrastructurilor critice din sectorul energiei nucleare au in vedere in principal, protejarea proceselor fizice si industriale fata de interventii ale unor vectori de amenitare care pot genera nu numai accidente catastrofale dar si alte posibile riscuri precum dispersia neautorizata si necontrolata de material radioactiv sau intreruperea furnizarii de energie electrica catre populatie si agenti economici. De exemplu, se spune ca sus-amintitul incident care a provocat oprirea unui reactor la centrala nucleara de la Zaporoje, a dus la sistarea alimentarii cu energie intr-o zona locuita de aproximativ 9 milioane de locuitori. Din fericire, se pare ca nu au fost si scurgeri de material radioactiv. De data asta…

Oricum, imediat dupa incident au si aparut zvonuri ca in fapt, acesta ar fi fost rezultatul unei actiuni diversioniste realizate de elemente ale fortelor separatiste pro-ruse care actioneaza in Estul Ucrainei (Donbas). Autoritatile ucrainiene nu a confirmat aceeasta ipoteza si au insistat pe faptul ca nu s-au produs contaminari radioactive.

Ucraina dispune de 14 reactoare nucleare grupate in 4 centrale atomo-electrice si are una dintre cele mai importante capacitati energo-nucleare din Europa, de altfel centrala de la Zaporoje este cea mai mare din Europa.

In acelasi timp, Ucraina nu este o tara membra a Uniunii Europene si desi se poate prezuma ca respecta standardele de siguranta impuse de IAEA si coopereaza cu organismele europene de monitorizare, in acelasi timp se pot ridica indreptatite semne de intrebare in legatura cu angajamentul si determinarea autoritatilor ucraininene in implementarea si respectarea prevederilor directivelor europene privind siguranta in domeniul nuclear si securizarea infrastructurilor critice. Totodata, tinand cont ca in conditiile curente, in care noile autoritati pro-europene de la Kiev depun eforturi sustinute pentru a stabiliza tara din punct de vedere social si economic dupa mai bine de un an de tulburari politice si sociale si in acelasi timp se confrunta cu miscarile secesioniste din Est sustinute de Rusia, oricine isi poate pune in mod legitim intrebarea daca sistemele de protectie si siguranta ale capacitatilor nucleare ucrainiene mai functioneaza intr-adevar in parametri optimi.

In acest context, mai trebuie stiut ca centrala de la Zaporje se afla la numai 200 kilometri de zonele controlate de separatistii din Donbas si de asemenea, chiar in luna mai a acestui an surse de presa ucrainiene au semnalat ca organele de militie locale au respins o tentativa de preluare a controlului asupra centralei sustinuta de un grup de circa 40 de „civili” inarmati cu pistoale mitraliera. De asemenea, reprezentanti ai organizatiei Greenpeace (citati masiv de de presa rusa) isi exprimau ingrijorarea fata de faptul ca securitatea centralei de la Zaporoje este inadecvata data fiind proximitatea ei fata de zonele de conflict militar. Mai mult decat atat, Zaporoje se pare ca este considerat ca fiind un punct  de regrupare a armatei ucrainiene de unde sunt lansate si operatiunile militare impotriva fortelor secesioniste.

Avand toate aceste date, este greu de spus daca aceste semnale si „near-miss”-uri transmise in media in legatura cu centrala de la Zaporoje, nu ar putea fi descifrate si intr-o alta cheie. De exemplu, sunt oficiali ucrainieni care exprima deschis reprosuri la adresa Occidentului care in ultima perioada nu mai pare foarte interesat de rezolvarea conflictului ucrainian. Recentele declaratii ale unor reprezentanti ai unor guverne europene care au respins explicit o posibila aderare a Ucrainei la NATO si UE au accentuat probabil si mai mult frustrarea Kievului. Frustrari sunt exprimate si de cealalalta parte a baricadei. Separatistii care se afla sub presiunea continua a armatei ucrainiene si-ar dori o mai mare si mai directa implicare a Rusiei si de asemenea, si-ar dori ca presedintele Putin sa aiba o pozitie mai putin ambigua si sa faca o mutare decisiva pentru anexarea zonei Novorossya (denumirea ruseasca a estului Ucrainei) la Rusia,  asa cum a procedat in cazul Crimeei.

Deci cu atat mai mult, in aceste conditii, un scenariu in care una din partile combatante ar decide la un momentdat sa joace si cartea nucleara ar putea sa nu mai para chiar imposibil.

In orice ce caz, chiar daca in urma acestui incident minor se poate spune ca putem rasufla usurati ca nu s-a intamplat nimic grav, evenimentul, indiferent de posibile conotatii si interpretari, ar trebui totusi vazut ca un urias semnal de alarma (wake-up call!) pentru factorii politici responsabili interni si internationali. Jocul cu focul (nuclear) este un sport mult prea extrem.

Lasand la o parte aspectele geopolitce din Ucraina, din punctul de vedere al specialistilor in securitate, iata ca, daca pana acum accidentele nucleare cunoscute au avut la origine in principal erori umane sau catastrofe naturale (Fukushima) deja trebuie avuta in vedere la modul cel mai serios amenintarile generate de proximitatea acestor facilitati de zonele in care se desfasoara operatiuni de razboi. Un atac asupra unei centrale nucleare condus de o grupare paramilitara in scop de sabotaj sau pentru a forta indeplinirea unor cerinte de natura politica sau pur si simplu pentru a obtine foloase materiale in conditiile actuale, se poate transforma in orice moment dintr-o ipoteza teoretica dintr-o evaluare de risc, intr-o realitate crancena. Acest tip de amenintari trebuie cu atat mai mult constientizate in conditiile asa numitelor „razboaie hibride” cum este cazul celui din Ucraina, cand combatantii sunt trupe neregulate care nu respecta in mod necesar legile razboiului si conventiile militare privitoare la conducerea operatiunilor de lupta.

Este indubitabil ca focarul de conflict armat din Ucraina, care se afla chiar la granita de Est a UE este de natura sa produca mutatii greu de anticipat nu numai in ceea ce priveste Ucraina ci si asupra climatului de siguranta si ordine publica din intreaga regiune, astfel ca in aceste zile, securitatea in general si in primul rand securitatea infrastructurilor critice trebuie reconsiderata si tratata de o maniera cat se poate de serioasa.

In acelasi timp, trebuie spus si stiut ca in pofida unui cadru de reglementare si legislativ destul de consistent si in Romania dar si in alte state ale UE, masurile de implementare si aplicare a legislatiei privind securitatea infrastructurilor critice nu sunt inca la un nivel suficient. Mai mult decat atat, pe fondul crizei care inca mai planeaza asupra economiilor europene, investitiile in cresterea nivelului de securitate fizica a infrastructurilor critice s-au facut in destule cazuri, doar la „minima rezistenta” sau chiar au lipsit cu desavarsire. Insa, avand in vedere actuala volatilitate politica si militara din spatiile din imediata proximitate, a continua sa tratezi imperativele de securitate ale infrastructurilor critice doar la o maniera formala poate fi calificata cel putin ca o iresponsabilitate. Este momentul sa ne schimbam atitudinea fata de securitate si sa renuntam la a mai crede ca „astfel lucruri nu se pot intampla la noi”. Este momentul sa realizam pana nu e prea tarziu, ca securizarea infrastructurilor critice trebuie tratata serios cu masuri de securitate profesioniste adaptate riscurilor si amenintarilor ce pot fi generate in noile conditii geopolitice.

Este totodata un moment in care ridicarea nivelului profesional in structurile de securitate fie ele publice dar mai ales private trebuie sa devina de asemenea o prioritate atat pentru guvernanti dar si pentru mediul privat.

Profesorul Oleg Bucharin (1997) de la Universitatea din Princeton, Statele Unite, un reputat specialist in probleme de securitate in domeniul nuclear spunea ca „instruirea si pregatirea agentilor de securitate este cheia de bolta in asigurarea securitatii unui reactor nuclear”. In continuare el arata ca moralul scazut, lipsa de pregatire, sau managementul defectuos al fortelor de securitate pot avea consecinte devastatoare. De asemenea nivelul scazut de salarizare este punctat de profesorul Bucharin ca fiind principala cauza care poate submina moralul personalului de securitate si pe cale de consecinta, la subminarea efectivitatii masurilor de securitate.

Din pacate, in continuare atribuirea contractelor pentru servicii de securitate destinate inclusiv securizarii infrastructurilor critice se face tot pe criteriul „pretului cel mai mic”. Trebuie insa stiut si constientizat ca in fapt, un contract de servicii de securitate (in care cheltuielile cu forta de munca depasesc 85% din costuri)  care este atribuit pe acest criteriu de pret mic, inseamna ca salarizarea agentilor de paza este cel mult la nivelul salariului minim pe economie, inseamna program de lucru pentru agenti prelungit peste limitele legale si fara plata orelor suplimentare, insemna angajarea pe posturile de agenti de paza a unor oameni fara minime calitati individuale pentru aceasta ocupatie, inseamna lipsa programelor legale de instruire si supervizare, inseamna echipare si dotare ieftina si de proasta calitate sau intr-o singura fraza, serviciile de securitate platite cu pretul cel mai mic inseamna servicii de securitate inefective, de slaba calitate, incapabile sa faca fata unei amenintari reale.

Mai mult decat atat, uneori (sau de cele mai multe ori) preturile mici la care sunt atribuite contractele de servicii de securitate mai insemna si evaziune fiscala si „munca la negru”.

Comisia Europeana a sesizat pericolul reprezentat de achizitiile publice de servicii ieftine si de proasta calitate si anul acesta a modificat legislatia europeana in domeniul achizitiei publice prin Directiva Europena 24/2014 CE si prin care se elimina „cel mai mic pret” ca si criteriu de atribuire a contractelor de achizitii publice, care de acum ar trebui incheiate cu furnizorii care prezinta cea mai avantajoasa oferta din punct de vedere tehnico-economic.

Totodata, Confederatia Europeana a Serviciilor de Securitate (CoESS) cu sprijinul Comisiei Europene a reusit deja sa lanseze Manualul pentru Achizitia de Servicii de Securitate de Calitate (disponibili si in limba romana), un instrument deosebit de eficient in a sprijini pe achizitorii de servicii de securitate sa identifice si sa aleaga acei furnizorii profesionisti care pot intr-adevar sa ofere o prestatie, efectiva si profesionala la un pret corect.

Din pacate insa, termenul de transpunere in legislatia nationala a Directivei 24/2014 CE este tocmai in     18 aprilie 2016 si nu sunt mari sperante ca guvernantii nostri se vor grabi sa transpuna directiva mai repede, inainte de acest termen.

Deci, in final si parafrazandu-l pe Marin Preda, nu ne ramane decat sa fim optimisti si sa speram ca timpul va mai avea rabdare cu noi.

Gabriel Badea

http://www.fss.org.ro

Referinte:

http://www.iaea.org/

http://ec.europa.eu/energy/nuclear/euratom/euratom_en.htm

http://www.wenra.org/

https://news.pn/en/incidents/104234

http://romanian.ruvr.ru/news/2014_08_30/Organizatia-Greenpeace-ingrijorata-de-securitatea-centralei-nucleare-din-Zaporojie-9109/

http://www.reuters.com/article/2014/07/30/us-ukraine-crisis-rebels-idUSKBN0FZ1LZ20140730

http://www.bbc.com/news/world-europe-28951324

http://www.neweasterneurope.eu/interviews/1317-a-test-on-the-abandonment-of-ukraine

http://www.ibtimes.com/ukrainians-protest-against-europe-saying-it-abandoned-maidan-russia-1623772

Continue reading →

Leave a comment Posted on Uncategorized

Razboiul Hibrid – Riscurile de securitate cresc exponential odata cu apropierea de zonele de conflict

Reading Time: 6 minutes

Recentele evenimente din Ucraina au adus in atentia opiniei publiceun nou concept de conflict, si anume „razboiul hibrid”: o varietate de conflict armat, care se poarta cu trupe regulate si manevre militare de tip clasic dar mai ales prinfolosirea unei largi palete demijloace si metode de lupta neconventionale, respectiv, atacuri cibernetice, actiuni destabilizatoare in plan economic si social precum si actiuni de factura diversionista purtate cu unitati speciale, forte neregulate, grupari paramilitare etc.

Zonele de conflict, cu precadere in situatia unor operatiuni armate de tip hibrid, au o mare capacitate de a propaga in jurul lor instabilitate si insecuritate in plan politic si social, care se poate materializa inclusiv printr-o crestere cantitativa dar si in intensitate a criminalitatii din teritoriile si tarile din imediata vecinatate.

Cel putin trei factori contribuie la aceasta contagiune destabilizatoare.

Astfel, in spatiile in care deruleaza activitati militare, de regula se concentreaza mari cantitati de armament usor si munitie aferenta, care astfel pot fi relativ usor accesate de potentiali infractori sau grupari ale criminalitatii organizate si care apoi sunt folosite in comiterea de infractiuni de mare pericol public.

Totodata conflictele te tip hibirid care implica prezenta unor forte militare neregulate, au capacitatea de atrage in numar mare si elemente aventuriere („voluntari”, „consilieri”, mercenari) predispuse sa se angreneze in actiuni de violenta extrema, unii dintre acestia avand deja antecedente in sfera criminalitatii de drept comun si care oricand se pot reconverti din combatanti in infractori.

De altfel, criminalitatea organizata poate fi ea insasi o componenta de baza in purtarea razboaielor hibride si este folosita cu predilectie pentru a destabiliza si demoraliza adversarul, pentru a crea dezordine si a sabota procese si functiuni critice pentru infrastructura economica si logistica a inamicului dar si pentru a se asigura finantarea operatiunilor militare insurgente.

De exemplu, organizatia Statului Islamic din Irak si Siria (ISIS) este recunoscuta ca recurge la actiuni din sfera criminalitatii organizate respectiv la extorcari, jafuri si rapiri pentru a-si asigura resursele financiare pentru sustinerea grupurilor sale militante care in prezent controleaza portiuni semnificative din cele doua tari mai sus amintite. Aceeasi model este urmat de gruparile militante islamiste din Afghanistan care se finanteaza in mare masura din traficul cu stupefiante la fel ca si in cazul gruparilor extremiste FARC din Columbia.

Un alt exemplu destul de recent de propagare transfrontaliera a criminalitatii generate de apropierea de zone de conflict este si jaful comis in luna mai a acestui an, la Chisinau in Republica Moldova. A fost o actiune deosebit de violenta asupra unui transport de bani, savarsita cu metode, mijloace si armament de razboi,soldata cu un mort si mai multi raniti grav din randul agentilor de securitate privata care asigurau paza respectivului transport. Ulterior, s-a dovedit ca autorii acestei operatiuni erau elemente cu pregatire si experienta militara avansata, unii dintre ei implicati deja in conflictele din Ucraina sau care se pregateau sa se alature ca si combatanti activi in formatiunile insurgente de la granita Ucrainei cu Rusia.

Deci, un scenariu in care elemente insurgente inarmate, scapate de sub control, ar putea migra (de exemplu folosind rutele si canalele transfrontaliere ale contrabandei cu droguri, alcool, tigari) catre tari invecinate zonelor de conflict, unde se pot angrena in activitati infractionale de mare pericol social sau de natura sa destabilizeze ordinea sociala ar putea fi perfect plauzibil, inclusiv pentru tara noastra.

Sigur, din perspectiva Romaniei, tara membra a Uniunii Europene si a Tratatului Nord-Atlantic, razboiul hibrid din tara vecina nu este de natura sa induca ingrijorari majore cel putin in plan militar.

Peste 60% din infrastructura critica a Romaniei se afla in administrare privata

Totusi, In contextul unei escaladari si chiar a unei posible proliferari a conflictelor hibride precum cel din Estul Ucrainei dar nu numai, o reconsiderare a politicilor, strategiilor, programelor si capabilitatilor de mentinerea ordinii sociale si prevenirea infractiunilor este mai mult decat necesara, mai ales pentru tarile din imediata vecinatatea respectivelor zone de conflict asa cum este si cazul tarii noastre.

Trebuie stiut ca siguranta publica este o rezultanta a mai multor factori astfel ca, pe langa structurile statului de aparare si mentinerea ordinii, securitatea privata joaca si ea un rol deosebit si poate fi si chiar este un contribuitor semnificativ asigurarea unui climat de siguranta la nivelul intregii societati.

In acest sens, trebuie mentionat ca in anul 2013, nu mai putin de 13,000 infractori au fost trimisi dupa gratii de catre angajatii firmelor private de securitate din Romania. Un numar de 118,000 de detinatori de bunuri si valori aveau deja sisteme de alarma conectate la centrele de monitorizare ale societatilor specializate de securitate. De asemenea, in marea lor majoritate, obiectivele economice si sociale, procesele industriale si infrastructurile critice, din toate domeniile si sectoarele publice si private, sunt protejate in prezent, exclusiv cu masuri de securitate privata.

In acelasi timp, trebuie observat ca actele teroriste, care au ca principal scop crearea unor stari emotionale puternice in randul opiniei publice in legatura cu cauzele lor politice, au si un impact economic mult mai mare in ultima perioada, fata de cum era indeobste cunoscut, iar mediul de afaceri privat este afectat masiv in urma unor astfel de actiuni.

De exemplu, in afara de numarul mare de victime si distrugerile directe rezultate in urma atacurilor devastatoare din 11septembrie 2001 asupra Turnurilor „Gemene” (WTC) din New York, multe companii aeriene americane au inregistrat de asemenea pierderi masive, datorita reducerii cererii de bilete cu peste 30%, iar in acest context unele dintre ele fiind nevoite sa-si declare falimentul. Mai mult decat atat, pe langa cele 430 de companii care au fost direct afectate avand sediul in cele 2 turnuri, alte 14,000 de companii din diverse domenii de activitate au suferit indirect pierderi majore in urma respectivelor atacuri teroriste si o mare parte dintre acestea si-au inchis portile definitiv. Una din cauzele principale care a dus la inchideri in masa de firme si companii in urma atacului de la 11 septembrie a fost lipsa unor solutii alternative de continuitate a afacerilor prin care sa asigure reluarea activitatilor in alte spatii decat cele care au fost distruse sau au devenit indisponibile precum si dificutatile in recuperarea si restaurarea informatiilor comerciale legate de afacerile in derulare si ele pierdute ca urmare a dezastrului de la World Trade Center – New York. Lipsite de spatii de lucru si de suport informational acestea au fost nevoite sa-si intrerupa operatiunile curente pentru o lunga perioada de timp, perioada in care au pierdut clienti si oportunitati de afaceri si in final nu au mai reusit sa se redreseze.

Aceasta inlantuire nefericita de circumstante ar fi putut fi intrerupta si consecintele evitate, daca ar fi existat in prealabil o preocupare sistematica si serioasa pentru tratarea si managementul riscurilor.

Amenintari din categoria celor din care au rezultat atacurile de la 11 septembrie, intr-adevar erau greu de prevazut si prevenit prin solutii si masuri clasice de securitate, dar in actualul context geo-politic insa, astfel de evenimente nu mai sunt atat de improbabile asa cum pareau a fi in urma cu 10-15 ani. Deci consultantii de securitate, evaluatorii de riscuri la securitatea fizica, trebuie sa fie acum pregatiti si in masura sa ia in considerare aceste riscuri si sa proiecteze si sa recomande masuri si solutii de securitate apte sa faca fata nu numai riscurilor „normale”, specifice unei perioade de pace, ci si celor ce ar putea fi generate de proximitatea zonelor de conflicte militare hibride sau chiar de o escaladare a tensiunilor politico-militare in regiune si in lume, asa cum este cazul in aceasta perioada de volatilitate politica pe plan international.

In astfel de circumstante, o importanta deosebita trebuie acordata acelor obiective definite ca infrastructuri critice nationale si infrastructuri critice europene. Acestea asigura functiuni vitale in societate precum reteaua sanatate publica, sistemul de transporturi, furnizarea de energie, gaze si combustibili, retele de distributie a apei potabile, sistemul bancar si circuitele financiare, infrastructuri informatice si de comunicatii etc. Data fiind importanta strategica a unor astfel de infrastructuri, securizarea acestora a fost reglementata prin lege atat la nivel national cat si in ansamblu la nivelul Uniunii Europene.

Pe langa cerintele de conformare legala , un management profesionist al riscurilor, o planificare serioasa a masurilor de recuperare si restaurarea rapida a functiunilor de baza a unei companii, indiferent ca administreaza sau nu o infrastructura critica, poate face diferenta intre viata si moarte in cazul unui incident major de securitate. Astfel, in functie de expunerea si specificul fiecarei companii, o gestionare competenta a amenintarilor si riscurilor relevante, trebuie sa aiba in vedere printre altere existenta si mentinerea unor planuri de recuperare dupa accidente, planuri de contingenta– prin care operatiuni critice ale companiei pot fi derulate pe fluxuri alternative dar si planuri de continuitate a afacerilor . Toate sunt destinate sa sprijine operatorii economice sa functioneze si in situatii de criza rezultatul materializarii unui risc major. Mai mult decat atat, viabilitatea acestor planuri trebuie testata si imbunatatita permanent.

Deci, asa cum este mentionat si mai sus n conditiile unei volatilitati crescute a mediului economic si politic care in prezent tinde chiar sa reactiveze focare de conflict „inghetate” si care aduc in prim plan noi elemente de risc precum cele generate de „razboaiele hibrid”, problematica managementului riscurilor, care de multe ori este tratata de o maniera formala si fara consistenta, doar pentru a „bifa” niste obligatii legale, trebuie reevaluata si gestionata cu responsabilitate si profesionalism, nu numai la nivelul structurilor statale cat si mai ales, de catre mediul privat, unde sunt concentrate cele mai multe valori structuri si functiuni vitale, de o mare semnificatie la nivelul general al intregii societatii.

 

Gabriel Badea (MBA, MSc Risk &Security Management, FsyI)

Presedintele Federatiei Serviciilor de Securitate din Romania

1 Comment Posted on Uncategorized

Decembrie 2013 – Atentatele de la Volgograd, vaduvele negre si Emiratul Islamic al Caucazului

Reading Time: 2 minutes

Volgograd este fostul Stalingrad simbolul rezistentei sovietice/ruse impotriva agresiunii hitleriste si care la sfarsitul anului 2013 a fost zguduit de doua atatcuri teroriste succesive care au ucis 48 de persoane si au ranit grav multe altele.

Sezonul sarbatorilor crestine dar si apropierea de data inaugurala jocurilor olimpice de iarna de la Sochi au fost probabil de asemenea luate in calcul de catre teroristi ca si circumstante care sa amplifice impactul acestor atentate in opinia publica.

Presedintele Putin a facut din organizarea Jocurilor Olimpice un motiv de mare mandrie nationala si a investit enorm in buna lor organizare care ar fi costat mult mai mult decat organizarea Jocurilor Olimpice de vara de la Londra din 2012. O parte importanta a acestori cheltuieli au reprezentat-o costurile de securitate.

Nu este prima oara cand Volgograd este tinta actelor de teroare. In octombrie 2013 a mai avut loc un atentat asemanator . O terorista kamikaze se pare de origine cecena s-a auto-detonat intr-un autobuz intr-o zona, frecventata de studenti si elevi.

Incepand din anul 2000, au fost aproximativ 20 de actiuni si atentate teroriste in Rusia in care au fost implicate femei teroriste. Acestea sunt cunoscute sub numele de „Vaduve Negre”.

Vaduvele negre au aparut in atentia opiniei publice cu ocazia unui act terorist de mare amploare care avut loc la Moscova la 23 octombre 2002. Atunci o grupare cecena compusa din 40-50 de insurgenti inarmati cu armament usor si materiale explozive au patruns in Teatrul Dubrovka si au luat 850 de ostateci, spectatori si personal angajat al teatrului. Atacul s-a soldat cu circa 170 de victime (inclusiv teroristii). Printre teroristi se aflau si 19 vaduve negre denumite si „shahidka” (transpunere rusa a cuvantului arab „shahid” = martir) care erau „dotate” cu centuri auto-detonante.

Se spune ca vaduvele negre sunt femei cecene care sunt atrase in miscarea jihadista pentru a-si razbuna sotii sau fratii, copii sau parinti ucisi de trupele de represiune ruse. Sunt si teorii (vehiculate de surse apropiate de Kremlin) conform carora acestea ar fi fortate intr-un fel sau altfel sa devina martire sau chiar sunt utilizate fara stiinta lor (droguri, detonare de la distanta etc).

Indoctrinarea religioasa este de asemenea un factor important in construirea motivatiei interne a vaduvelor negre. In acest sens ele mai sunt numite si “miresele lui Allah” asta si din cauza ca in religia musulmana femeile nu sunt admise in “paradisul celor 72 de virgine” care este accesibil doar barbatilor martiri.

Primul atentat terorist cunoscut ca fiind executate de vaduvele negre a fost executat in iunie 2000 de catre Khava Barayeva si Luiza Magomedova care au patruns intr-o baza militara rusa din Cecenia cu un camion plin cu explozivi cu care s-au detonat, ucigand 27 de soldati rusi.

Atentatele de la Volgograd au fost revendicate de o grupare terorista  Vilayet Dagestan o diviziune a   Emiratului Islamic al Caucazului, organzatie care isi propune sa elimine prezenta rusa din regiunea Caucazului si sa instaureze un stat islamic independent.

Incepand cu anul 2009, Emiratul Islamic al Caucazului a revendicat o serie de actiuni teroriste pe teritoriul Rusiei printre care si atentatul de la aeroportul Domodedovo din Moscova.

In prezent, organizatia este condusa de Ali Abu Muhammad al Dagestani.

Referinte:

http://www.cbsnews.com/news/terror-in-moscow/

http://rt.com/news/moscow-terrorist-blast-volgograd-509/

http://www.slate.com/blogs/the_world_/2013/12/30/why_are_so_many_of_russia_s_suicide_bombers_women.html

http://www.kavkazcenter.com/eng/

http://www.huffingtonpost.com/brian-glyn-williams/the-brides-of-allah-the-t_b_4761027.html