Digitalizare și Lebede Negre

Reading Time: 8 minutes

Tehnologizare și digitalizare în Securitatea Privată

De ceva timp asistăm la un trend, pe care mulți dintre noi îl vedem oarecum într-o lumină pozitivă, în ton cu procesul de modernizare și digitalizare accelerată pe care îl trăim la scara întregii societății. Este vorba despre introducerea pe scară largă a tehnologiei, a sistemelor digitale și mai nou a inteligenței artificiale,  în furnizarea de servicii de securitate privată. Astfel că, acolo unde acum 20 de ani vedeam un portar controlând legitimațiile angajaților azi vedem uși automate controlate de un sistem electronic de control acces, eventual, inclusiv cu recunoaștere facială. Perimetrele în care altădată agenții de pază patrulau sau supravegheau zona din faimoasele foișoare, azi sunt asigurate cu sisteme de detecție, dublate cu sisteme inteligente de camere video. Iar patrulările se fac acum virtual sau chiar cu roboți de pază și drone.

Deci, în aceste zile, masiv tehnologizată și digitalizată, securitatea a devenit, probabil mai eficientă în ceea ce privește protecția patrimoniului. Dar în același timp, emblematicul agent de pază este din ce în ce mai rar de văzut „în peisaj” pentru că, tehnologia i-a preluat mare parte din funcții.

Și a venit lebăda neagră…

Pe 28 aprilie 2025, la ora 12:33, o pană de curent a lăsat fără energie electrică aproape toată Spania continentală (precum și Portugalia și zone din Franța). Semafoarele au devenit nefuncționale, trenurile s-au oprit, avioanele au rămas la sol, oameni blocați în metrou, în lifturi… Peste 50 de milioane de persoane au fost afectate, cu perturbări majore în telecomunicații și transporturi. Atacuri de panică…disperare…

Rețelele de comunicații GSM s-au întrerupt, la fel și Internetul… și evident toate serviciile bazate pe aceste tehnologii. Telefoanele mobile „smart” (atât de indispensabile) s-au transformat brusc în niște bucăți de metal și plastic fără nici o utilitate! La fel, tehnologia de securitate a devenit și ea total sau parțial nefuncțională.

Sistemele de supraveghere video nu au mai putut fi monitorizate de la distanță, nici sistemele de detecție perimetrală și antiefracție. Apoi pe măsură ce sursele alternative de energie și-au atins limitele, tehnologia de securitate a încetat treptat să-și mai îndeplinească menirea.

Când s-a stins lumina, securitatea privată a rămas pe poziții!

În acest moment, presiunea pe sectorul securității private spaniol a crescut la un nivel fără precedent. Firmele de securitate privată au trebuit să gestioneze rapid pierderea totală sau parțială a suportului tehnologic, dar mai ales au trebuit să facă față multitudinii de solicitări de personal suplimentar.

În același timp, au trebuit să răspundă și cererilor de sprijin din partea autorităților spaniole, care au declarat stare de urgență și au mobilizat toate resursele disponibile pentru asigurarea ordinii publice și a siguranței, inclusiv sectorul securității private.

Cu alte cuvinte, în foarte scurt timp, a trebuit să se treacă de la controlul electronic al accesului, la cel fizic. Apoi, supravegherea video inteligentă, a fost înlocuită de clasicele patrule. Echipajele de intervenție, care nu mai aveau la ce alarme să mai răspundă sau transformat în patrule și posturi de pază fixe la obiectivele de risc major. De asemenea, în absența telefoanelor mobile a fost reactivată comunicarea radio cu stații fixe și portabile (cei care dispuneau de această tehnologie „perimată”). Agenți de securitate din schimburile libere au fost chemați de acasă. În tot acest timp a existat temerea că această catastrofică pană de curent va genera tulburări sociale și un val uriaș de infracționalitate.

Alături de poliție, garda civilă și serviciile de urgență, sectorul de securitate privată a avut un rol esențial în menținerea ordinii și a siguranței în infrastructuri critice și în comunități.

Mai ales în orașele mari, precum Madrid, întreruperea electricității a ridicat temeri privind posibile jafuri sau dezordine. Multe magazine au rămas fără sisteme de alarmă și închidere automată. Comercianții au fost nevoiți să supravegheze direct și personal spațiile (unii dintre proprietari au dormit în magazine) pentru că pur și simplu companiile de securitate nu au făcut față cererilor masive de agenți de pază suplimentari.

De asemenea, în presa spaniolă s-a vorbit foarte mult de contribuția crucială a sectorului securității private în spitale. Agenții de securitate privată au avut un rol esențial gestionarea accesului, menținerea ordinii și asigurarea comunicării cu publicul. De exemplu, în spitale din Sevilla, agenții de pază au informat pacienții despre suspendarea consultațiilor, au direcționat accesul către urgențe și au ajutat la menținerea calmului, în timp ce unitățile medicale operau pe generatoare de rezervă.

În centrele de date, unde continuitatea operațională este vitală, operatorii au activat baterii/acumulatori și generatoare, dar personalul de securitate a asigurat protejarea fizică a echipamentelor, a controlat accesul manual (în lipsa sistemelor automate) și a efectuat patrulări suplimentare. Asociația Spain DC a evidențiat colaborarea eficientă dintre operatori și firmele de mentenanță și securitate, ceea ce a permis menținerea operațiunilor fără incidente.

Pază suplimentară a fost cerută și la stațiile de alimentare cu combustibil dar și la bănci, respectiv la acele ATM-uri care au rămas în funcțiune, unde se formaseră cozi imense, în condițiile crizei de numerar generată de căderea sistemului de plăți electronice.

Cu sistemele digitale de plată indisponibile, se mai puteau face doar plăți cash. Companiile private de transport valori au avut un rol crucial, asigurând numerarul pentru continuitatea tranzacțiilor de bază.

Pana de curent a afectat grav rețelele de metrou și tren, necesitând evacuarea a mii de pasageri. În stațiile mari din Madrid, precum Atocha și Chamartín, agenții de securitate au coordonat evacuarea și au împiedicat accesul suplimentar, contribuind la menținerea siguranței.

În Barcelona și alte orașe, agenții de pază din transportul public au colaborat cu poliția și serviciile de urgență pentru evacuarea în siguranță a călătorilor. În clădiri de birouri și centre comerciale, agenții de securitate au intervenit ca primii respondenți, sprijinind evacuarea, identificarea lifturilor blocate și comunicarea cu echipele de intervenție.

Concluzii: Recunoaștere și Lecții învățate

  1. Criza generată de pana de curent din 28 aprilie 2025, în Spania a demonstrat că securitatea privată este un pilon de reziliență în situații de urgență. Agenții de securitate au contribuit esențial la:
    • menținerea ordinii în spații critice și publice,
    • protejarea bunurilor și populației,
    • sprijinirea autorităților în evacuări și intervenții,
    • facilitarea accesului la informații și la resurse de bază (numerar, combustibil),
    • restabilirea rapidă a funcționalității în infrastructurile strategice.

În urma acestei experiențe, autoritățile spaniole au accentuat importanța colaborării dintre sectorul public și companiile de securitate privată, iar recunoașterea legală a rolului acestora a fost consolidată prin reglementări noi privind protecția infrastructurilor critice.

2. Securitatea, mai ales în aceste vremuri, nu poate și nu trebuie să se bazeze exclusiv pe tehnologie.  

Cum arătam, înlocuirea agentului de pază cu tehnica de securitate tendide să devină un scop în sine, care nu mai are legătură cu obiectivul fundamental al securității respectiv, acela de a asigura protecție si continuitate.

De altfel foarte mulți producători, distribuitori sau integratori de sisteme  tehnice de securitate (în goana după cote de piață și profit, cu orice preț) și-au adaptat mesajul de marketing la această nouă paradigmă: înlocuirea totală a agenților de securitate cu tehnologie pentru că, tehnica nu doarme, nu consumă alcool și nu părăsește postul și mai ales nu cere mărire de salariu, nu-i așa?!

Experiența acestei catastrofice pene de curent din Spania, ne-a confirmat, dacă mai era nevoie că, în privința operațiunilor de securitate, factorul uman, în pofida slăbiciunilor inerente este de neînlocuit. Tehnica de securitate este dependentă de alimentarea cu energie si transmisia de date, iar în lipsa acestor elemente esențiale, pur și simplu nu poate funcționa.

Într-un scenariu de criză majoră în furnizarea cu energie electrică, agentul de securitate este singurul element de dispozitiv care rămâne operațional. În astfel de condiții, capacitatea sa de intervenție poate face diferența între ordine și haos!

În consecință, se poate spune că tendința și chiar presiunea de a reduce până la eliminare agenții de pază din ecuația securității și înlocuirea lor cu tehnologie este profund greșită și după cum s-a văzut poate avea consecințe dramatice!

3. Cauzele care au dus la această masivă pană de curent din Spania țin de o complexitate de factori și încă nu sunt pe deplin elucidate.

Un lucru însă este cert : Black-out-uri, respectiv, colapsul infrastructurii de furnizare a energiei electrice, la scară mai mică sau mai mare vor mai avea loc și se pot petrece în orice țară din lume, inclusiv în România. Astfel că, planurile de continuitate și de contingență în situații de urgență trebuie să fie actualizate, în cel mai scurt timp posibil, ținând cont de concluziile crizei spaniole din aprilie 2025. Cel puțin în ceea ce privește asigurarea rezilienței operațiunilor de securitate privată, în astfel de situații de urgență, trebuie avute în vedere cel puțin câteva principii, bune practici și recomandări:

  • Asigurarea obiectivelor cu surse alternative (back-up) de generarea energiei electrice, în special grupuri electrogene sau baterii/acumulatori, și sisteme UPS care sa poată menține în funcțiune echipamente critice din obiective dar și sistemele tehnice de securitate. Verificarea funcționarii acestor surse alternative trebuie să se facă sistematic și regulat.  Menținerea lor în stare de funcționare, asigurarea cu rezerve de combustibil (în cazul generatoarelor) sunt cruciale.
  • Menținerea unor canale de comunicare de back-up pe unde radio. Constituirea unui stoc de baterii/acumulatori de rezervă pentru sistemele de comunicare radio și mijloacele de iluminat individuale (lanterne).
  • Stabilirea unor căi alternative de comunicare (inclusiv prin curieri) cu responsabilii de securitate/reprezentanții beneficiarilor.
  • Patrularea obiectivelor cu agenți de securitate trebuie menținută chiar și în obiectivele echipate cu sisteme tehnice de detecție perimetrală și supraveghere video. Trebuie elaborate, itinerarii și grafice de patrulare speciale, pentru situații de criză. Agenții trebuie instruiți să înregistreze manual (în scris) incidente sau situații speciale depistate în cursul patrulărilor.
  • Elaborarea și exersare de proceduri și protocoale pentru trecerea la controlul fizic al accesului în situațiile în care sistemele de control electronic al accesului devin inutilizabile.
  • Menținerea unei rezerve de dispozitive mecanice de încuiere securizare (lacăte, sigilii, lanțuri, cabluri, etc.) pentru proteja unor incinte sau în caz de nefuncționarea a sistemelor de închidere acționate electric.
  • Instituirea unui jurnal fizic al operațiunilor de securitate, în care se vor consemna (scris) și documenta toate operațiunile de securitate derulate în timpul situației de criză.
  • Pentru evitarea zvonisticii respectiv prevenirea instaurării panicii se recomandă stabilirea unui punct de informare și întâlnire (vizibil, ușor de accesat) de unde se vor comunica informații despre situații și măsuri dispuse de conducere către angajați, colaboratori, clienți.
  • În timpul situației de urgență sunt de evitat deplasările inutile în zone neesențiale ale obiectivelor.
  • La reluarea alimentării cu energie, se va verifica funcționarea corectă în parametrii a tuturor sistemelor tehnice de securitate.

4. Recunoscând potențialul disruptiv al unor evenimente și situații de urgență, tot mai frecvente înaceste vremuri și mai ales impactul profund negativ asupra populației, la nivelul Uniunii Europene a fost adoptată Directiva pentru Reziliența Entităților Critice care are ca scop, exact creșterea rezilienței și asigurarea continuității funcțiunilor și furnizării serviciilor vitale pentru societate respectiv pentru toți cetățenii. În baza acestui act normativ, la nivelul statelor membre se vor identifica entități care funcționează în sectoare esențiale, precum energie, transporturi, sector bancar, piețe financiare, sănătate, apă potabilă, ape reziduale, infrastructură digitală, administrație publică, spațiu și industria alimentară. Aceste entități vor trebui să-și evalueze riscurile nu doar în ceea ce privește securitatea fizică ci și din perspectiva tuturor riscurilor naturale, inclusiv cele intersectoriale sau transfrontaliere, accidentele, dezastrele naturale, situațiile de urgență din domeniul sănătății publice și amenințările hibride, precum și alte amenințări antagoniste, inclusiv infracțiunile de terorism. În baza evaluările de risc entitățile critice trebuie să investească în creșterea rezilienței prin măsuri de securitate tehnice și organizatorice. De asemenea, foarte important, la nivelul țărilor membre, trebuie realizate evaluări de risc pentru sectoarele și sub-sectoarele în care operează entități critice.

Directiva trebuia transpusă în legislația țărilor membre până în octombrie 2024, termenul de implementare integrală fiind iulie 2026.

În urma black-out-ului din aprilie 2025, autoritățile spaniole s-au mobilizat pentru implementa rapid prevederile Directivei mai sus menționate, astfel încât societatea spaniolă să fie mai bine pregătită pentru o viitoare criză. Și  România a transpus Directiva pentru Reziliența Entităților Critice, dar iată că la mai bine de 6 luni de când a fost adoptată, pare că nu se face nici un efort pentru implementare. În condițiile în care România este o țară mult mai expusă la evenimente disruptive decât Spania, factorii responsabili de la București, în aceste vremuri tulburi tratează această problemă a rezilienței societății în fața cu mult prea multă ușurință.

GABRIEL BADEA – București – iunie 2025

Referințe:

La scrierea acestui material s-au folosit informații din următoarele surse:

  • Manuel Sanchez: España, gran apagón. Seguridad, resiliencia y civismo

https://manuelsanchez.com/2025/04/30/espana-gran-apagon-seguridad-resiliencia-y-civismo/#:~:text=Un%20apag%C3%B3n%20generalizado%20que%20sumi%C3%B3,cre%C3%B3%20una%20situaci%C3%B3n%20sin%20precedentes

  • Carlos Prego: Tras el apagón masivo parte de España temió saqueos y problemas de seguridad. La realidad fue bien diferente

https://www.xataka.com/magnet/apagon-masivo-parte-espana-temio-saqueos-problemas-seguridad-realidad-fue-bien-diferente#:~:text=pueden%20dar%20problemas%20de%20seguridad,les%20permiten%20cerrar%20sus%20locales

  • Cristina Valdivieso: Los hospitales de Sevilla sobreviven al apagón, pero suspenden cirugías y aplazan pruebas

https://www.diariodesevilla.es/sevilla/calma-hospitales-sevilla-mantienen-activos-equipos-electrogenos_0_2003825428.html

  • Redaccion Data Center Market: Centros de datos operaron con normalidad en España tras apagón
  • Ageles Moya: El Gobierno tramitará con urgencia la normativa de entidades críticas que podría haber minimizado las consecuencias del gran apagón

https://www.estrelladigital.es/articulo/seguridad-defensa/asi-sera-ley-proteccion-resiliencia-entidades-criticas-aprobada-gobierno/20250528151953431671.html

Marea Britanie intre Brexit,Terorism si CyberTerorism …

Reading Time: 6 minutesLuna Mai care indeobste te duce cu gandul la trandifiri infloriti si verdele crud al gazonului englezesc, anul acesta, pentru un numar insemnat de locuitori ai Marii Britanie aceasta luna Mai a devenit sinonima cu spaima durerea, haosul.

Intai s-a intamplat ca pentru mai bine de o zi sistemul public de sanatate (NHS), cu care britanicii se mandresc atat de mult si pentru a carui prezervare au ales sa voteze iesirea din Uniunea Europeana , sa fie aproape complet paralizat de un atac cibernetic de proportii nemaiintalnite. Spitale inchise, operatii amanate, consultatii anulate, tratamente intarziate, multime de bolnavi in primejdie de moarte…haos.

Apoi cand lucrurile pareau ca intra oarecum in normal pentru britanici, ca un traznet a venit si stirea despre masacrul de la Manchester Arena….

Dupa actul de terorism „murdar” de la Londra din Martie, jihadistii lovesc Marea Britanie din nou in acest an, si de data asta tributul de sange a fost mult mai mare, 22 de morti si alte zeci de raniti grav…. Faptul ca multe dintre victime au fost copii si tineri adauga si mai multa durere peste grozavia acestei ultime atrocitati, marca Statul Islamic.

Desi cele doua evenimente grave care au lovit Regatul Unit intr-o o singura luna, aparent pot fi catalogate ca facand parte dintr-un peisaj al insecuritatii cu care cetatenii Europei Occidentale ar trebui sa se fi obisnuit deja ca fiind “noua normalitate”, o constanta naturala a vietii cotidiene in marile metropole Europene, asa cum spunea dl. Sadiq Khan, Primarul Londrei, cu toate acestea, totusi trebuie sa observam niste particularitati si paralelisme intre cele doua acte de teroare si care ar trebui sa genereze multe si inedite teme de gandire si preocupare cel putin in randul profesionistilor in  securitate si antiterorism.

Lectii de Invatat!

In primul rand, trebuie observat ca desi atacurile cibernetice sunt din ce in ce mai acute si produc pagube economice la scara mare, ajungand chiar sa influenteze procese politice (de exemplu, alegerile din Statele Unite si nu numai) care transcend frontiere nationale, fiind socotite, cel putin in anumite cercuri (cybersecurity este noul „buzz-word” in securitate in aceste zile, nu-i asa?) ca amenintarea de securitate numarul unu la scara planetara, totusi impactul mediatic al unui act terorist chiar de proportii mai mici decat cel de la Manchester Arena este inca cu mult mai mare in comparatie cu interesul generat de respectivele acte de cyber-war sau cyber-terorism. Ce sa mai vorbim despre efectul de nesiguranta si temere indus in opinia publica, care este devastator in cazul unui act de terorism clasic in comparatie cu reactiile de o amplitudine semnificativ mai redusa provocate de atacurile cibernetice chiar si la scara foarte mare fiind, precum cel care a afectat NHS-ul britanic alaturi de alte institutii si organizatii private din alte circa 150 de tari ale lumii.

Deci, desi sunt multe opinii care considera ca sfarsitul Statului Islamic este aproape, odata cu recucerirea celor doua mari orase Mosul si Raqa, este mai mult decat cert ca atentatele de inspiratie jihadista nu vor inceta. Ba chiar, este de asteptat ca dislocarea Statului Islamic din centrele sale de rezistenta sa creeze noi si noi aspiranti la titlul de „shahid” (martir) care isi vor dori cu ardoare sa paraseasca aceata lume detonandu-se in mijlocul unor multimi de „necredinciosi”, tocmai pentru a arata ca si fara sa stapaneasca peste orase si vaste teritorii, Califatul Statului Islamic al Iraq-ului si Levantului inca exista, cel putin in sufletul soldatilor sai devotati.

Un alt aspect pe care il au in comun cele doua atacuri si care impune reflectie se refera la punerea lor in opera. Este clar acum, ca in ambele cazuri, intr-un fel sau altul ambele actiuni au speculat vulnerabilitati carora nu li s-a acordat atentia cuvenita  si pe care atacatorii le-au identificat cu promptitudine.

In cazul atacului cibernetic asupra NHS a fost speculata vulnerabilitatea sistemul informatic care in parte rula pe varianta veche de Windows XP pentru care Microsoft sistase asistenta, sau pe alte variante de Windows a caror expunere era cunoscuta, dar pentru care nu a fost facut up-grade-ul de soft indicat si transmis de  Microsoft cu aproximativ 2 luni inainte de atac. In aceste conditii a fost suficienta „infectarea” unui singur computer din retea…

Chiar fara creditam diverse teorii ale conspiratiei, este totusi rezonabil sa se presupuna ca ransomware-ului WannaCry nu a fost lansat chiar la intamplare si este foarte probabil ca aceasta lansare sa fi fost precedata de o faza de “recunoastere” a potentialelor victime vulnerabile, pretabile sa plateasca rascumpararea ceruta si care sunt suficient de vizibile ca sa impacteze opinia publica si sa creasca notorietatea atacatorilor. In acelasi timp insa, faptul ca la nivelul unei tari ca Marea Britanie, vulnerabilitatile infrastructurii informatice ale sistemului public de sanatate s-au bucurat de mai multa „atentie” din partea cyber-teroristilor decat din partea celor care ar fi trebuit sa se ocupe cu securizare retelei informatice, dar mai ales faptul ca dupa atac, nu a putut fi pus in aplicare in timp real un plan de contingenta (in cazul ca ar fi existat unul) pentru asigurarea continuitatii operationale a NHS-ului, aceasta stare de lucruri nu ar trebui sa-i lase deloc indiferenti pe contribuabilii britanici!

Si in cazul atacului terorist de la concertul Arianei Grande a fost vorba tot despre specularea unor vulnerabilitati de securitate, pe fondul unor disfunctionalitati ale “sistemului” institutiilor de forta. In acest sens, se spune ca Salman Abedi, teroristul sinucigas se afla deja in atentia MI5. De asemenea, aparent se stia ca este un islamist radicalizat, se stia ca este instabil emotional si predispus la violenta… Cu toate astea el si posibilii sai complici au reusit sa duca la indeplinire cel mai sangeros atac terorist petrecut in Anglia de la atentatele din 2005 de la metroul londonez, incoace.

Dar lasand la o parte capabilitatea discutabila a serviciilor britanice (care motiveaza ca au peste 3000 de suspecti de terorism in atentie iar monitorizarea unui singur suspect implica munca a cel putin 18 ofiteri sau chiar 30, iar in politie s-au facut restructurari masive incepand cu 2010) in privinta prevenirii, cel putin a acestui caz de terorism, in acelasi timp trebuie observat ca teroristul din Manchester, in esenta a profitat de o vulnerabilitate in conceptul de securizare a evenimentului si locatiei. O vulnerabilitate vizibila cu ochiul liber, care de altfel este inca ignorata in cazul multor altor evenimente care atrag public larg. Astfel, in timp ce admiterea participantilor la manifestari este indeobste riguros controlata si beneficiaza de masuri active de securitate, in schimb, in cele mai multe dintre cazuri defluirea de la aceste evenimente, cand in mod natural se creaza aglomerari de persoane pretabile si expuse la atacuri teroriste (si nu numai), se face de cele mai multe ori in absenta oricaror masuri  de securitate,  oamenii defiland nesupravegheati si neprotejati in grupuri mari catre parcari si mijloace de transport.   Target-area aglomerarilor de persoane neprotejate (easy target) de catre teroristi nu este o noutate. Atentatul de pe aeroportul Zaventem de la Bruxelles din 2015 de asemenea a vizat multimea din zona de check-in unde accesul este necontrolat iar masurile de securitate existente sunt pasive si pot fi relativ usor depasite. De o maniera similara si pe fondul aceleiasi tip de vulnerabilitate s-au petrecut si atentatele de pe aeroporturile din Istambul in 2016 si Domodedevo – Moscova in 2011.

Din pacate se pare ca adaptarea la noile tactici ale teroristilor este foarte greoaie. Daca pe Aeroportul din capitala Belgiei, tinandu-se cont de aceste noi vulnerabilitati relevate de atacul din 2015, a fost reorganizata securitatea in consecinta, in alte locuri lectiile ultimelor atentate nu au fost invatate… Asa cum s-a vazut si la Manchester Arena.

Salman Abedi a intrat nestingherit cu rucsacul plin cu explozibil in foaierul Arenei. S-a pozitionat intr-o zona de trecere obligatorie catre parcarea catre care era usor de presupus ca se vor indrepta un numar mare de spectatori, odata ce spectacolul se va fi terminat. A stat acolo, nebagat in seama de nimeni, amestecandu-se printre parinti care isi asteptau copiii. A asteptat cuminte, sfarsitul concertului, si s-a detonat exact cand multimea care parasea Arena a umplut foaierul…

Revenind insa la temele de meditatie si asocierile care se pot face intre cele doua atacuri care au lovit Marea Britanie in luna Mai 2017, si in acelasi timp luand in considerare nu numai proximitatea in timp a acestora dar mai ales faptul ca WannaCry a scos total sau partial din functiune peste 60 de spitale din Anglia si Scotia, inclusiv si mai ales serviciile de primire si tratare urgente medicale, care sunt cele mai solicitate in cazul unor acte teroriste sau accidente grave, situatia ca atare ar trebui sa se constitue intr-un puternic semnal de alarma pentru specialistii in strategii antiteroriste si interventie in situatii de urgenta din Regatul Unit si nu numai.

Ce s-ar intampla, daca un act terorist de mare amploare (cum a fost cel de la Paris din Noiembrie 2015) ar fi avut loc tocmai in timp ce spitalele si ambulantele ar fi fost incapacitate de un atac cibernetic?

Pornind de la astfel de intrebari,  ar fi deci momentul, daca nu s-a facut pana acum, ca in evaluarile de risc terorist dar si in planificarea raspunsului la situatii de criza, sa se ia in calcul si scenarii teribile dar perfect realiste, in care actiuni de terorism clasic de mare anvergura  ar putea fi executate in coordonare cu atacuri cibernetice care in mod intentionat sa vizeze scoaterea din functiune a infrastructurilor care asigura interventia in situatii de urgenta.

Aceasta amenintare potentiala de atacuri teroriste si cyber-teroriste combinate, trebuie luata cu atat mai mult in serios cu cat in mediul specialistilor in cybersecurity este in general acceptat faptul ca epoca romantica a hacker-ilor imberbi care atacau website-uri guvernamentale si corporatiste din dormitorul casei parintesti a cam trecut, acestia fiind acum inlocuiti de armate de adevarati „soldati” cibernetici, in spatele carora se afla grupari criminale organizate dar si actori statali.

Si mai mult decat atat, sunt voci avizate printre specialisti care sustin cu argumente pertinente ca atacul WannaCry, chiar are la origine un grup de crminalitate cibernetica organizata care este cunoscut sub numele de Lazarus si care chiar ar avea legaturi cu Coreea de Nord.

GaB

P.S. Aparent fara nicio legatura, la cateva zile dupa atentatul din Manchester si nici doua saptamani de la atacul cibernetic WannaCry, Heathrow cel mai mare aeroport din Marea Britanie si unul dintre cele mai mari din lume este inchis pe neasteptate. La fel si Gatwick, un alt aeroport important care serveste capitala Regatului Unit. Sute zboruri anulate in fiecare zi, zeci de mii de pasageri disperati, bagaje pierdute…din nou Haos!!! Autoritatile spun ca sistemul informatic a suferit o defectiune majora…. Asa o fi?!

Cam multe si curioase coincidente in Marea Britanie… chiar in luna care precede alegerile anticipate si care ar urma sa dea guvernului Theresa May ( nota bene: fost ministru de interne in guvernul Cameron) un mandat consolidat in negocierile pentru Brexit…

 

References

http://natoassociation.ca/terrorism-is-the-new-normal/https://www.theguardian.com/society/2017/may/13/jeremy-hunt-ignored-warning-signs-before-cyber-attack-hit-nhshttp://www.nbcnews.com/news/world/why-wannacry-malware-caused-chaos-national-health-service-u-k-n760126http://www.independent.co.uk/news/uk/home-news/wannacry-wanna-detector-accident-and-emergency-patient-appointment-operation-a7734831.html

http://www.independent.co.uk/voices/isis-mosul-iraq-caliphate-islamic-state-a7608981.htmlhttp://www.independent.co.uk/voices/salman-abedi-manchester-attack-reported-family-imam-friends-did-nothing-a7757726.html

 

 

 

 

 

 

Copenhagen – Charlie Hebdo, a suivre…

Reading Time: 3 minutesDupa atacul de la Copenhaga, se poate spune ca ocupatia de caricaturist a devenit una dintre cele mai periculoase meserii din lume.

Din fericire, de data asta caricaturistul  suedez, Lars Vilks si el ca si confratii sai ucisi la Paris, un contibuitor important la galeria de portrete apocrife ale Profetului si care a fost presupusa tinta a atacului, a scapat nevatamat. Totusi au fost victime dintre participantii la manifestarea de la centrul cultural Krudttonden.  Un regizor danez a fost ucis si trei politisti raniti si mai apoi, intr-un atac succesiv, un agent de securitate neinarmat care asigura ordinea la o ceremonie evreiasca a cazut si el victima aceluiasi atacator.

Spre deosebire de redactia Charlie Hebdo care desi se stia ca este vizata de teroristii islamisti  nu avea asigurata o protectie serioasa,  centrul cultural din Copenhaga in care se desfasura dezbaterea pe tema libertatii de expresie era relativ bine securizata. Un dispozitiv consistent de politisti asigurau paza si controlau accesul. Caricaturistul suedez avea si el propria sa structura de securitate care fusese recent intarita, dupa atacul de la Paris si dupa ce Al Qaeda a lansat noi amenintari, postand pe unul din site-urile afiliate o lista neagra continand 11 persoane (caricaturisti, scriitori si oameni politici) printre care si Lars Vilks.

Cu toate acestea, Omar El-Hussein, teroristul islamist de origine palestiniana, nascut si crescut in Danemarca, un infractor marunt, radicalizat in cursul periplurilor sale prin inchisorile daneze s-a apropiat suficient de mult de locatie si a reusit sa traga o ploaie de gloante prin vitrina cafenelei.

Politistii danezi  (postati doar in interior?!) au ripostat impiedicand-ul pe terorist sa patrunda in incinta si probabil ca fara ei am fi vorbit acum nu despre un atentat, ci de un adevarat masacru la Copenhaga. Desi prezenta si reactia lor a fost salutara, se poate spune ca si de data asta, politistii au fost surprinsi din punct de vedere tactic si au fost pur si simplu depasiti de puterea de foc a atacatorului. Unul din martorii oculari a relatat chiar ca armamentul politistilor nu ar fi fost adecvat acestui tip de confruntare.

Asa cum s-a vazut in ultima vreme, atacurile acestor teroristi “lupi singuratici” au evoluat de la actiuni derulate cu mijloace improvizate la  operatiuni organizate in stil militar si cu armament de razboi. Aceste forme de atentat denumite si atacuri in “stil Mumbay” au devenit cunoscute ca forme deosebit de periculoase de materializare a actiunilor teroriste inca din anul 2008. Atunci o grupare terorista pakistaneza, Lashkar-e-Taiba a infiltrat in India un comando format din 10 teroristi,  care au initiat de-a lungul a 4 zile, un numar de 12 atacuri coordonate asupra unor zone cheie si intens circulate din Mumbay, unul dintre cele mai mari orase indiene si in urma carora au fost ucise 164 de persoane si ranite alte 308. Ulterior s-a stabilit ca teroristii pakistanezi fusesera intens instruiti si antrenati in sistem militar inclusiv in tehnici de comando cu ajutorul unor foste cadre din fortele armate pakistaneze. Pentru anihilarea acestui grup terorist si pentru stoparea masacrului a fost nevoie de interventia fortelor speciale ale armatei si marinei indiene.

In aceste conditii este clar ca un simplu politist de strada nu este pregatit  pentru acest gen de confruntari cu teroristi puternic motivati, cu experienta si expertiza militara castigate si uneori perfectionate direct pe campul de lupta.

Mai mult decat atat, in mod obisnnuit, dotarea poltistilor a fost si este inferioara armamentului folosit de teroristi precum cei implicati in atacurile de la Paris si Copenhaga. De exemplu, in atacul asupra redactiei Charlie Hebdo, cei doi atacatori au fost inarmati cu pusti de asalt (pistoale mitraliera) AK 47 care au bataie efectiva la 350 de metri si efect omorator pana la 1000 de metri. Acest tip de arme folosesc munitie penetranta de calibru redus si care face inefective vestele antiglont inclusiv cele cu nivel 3 de protectie. Incarcatoarele acestor arme stocheaza cel putin 30 de cartuse iar cadenta lor de tragere  poate sa ajunga teoretic si la 600 de cartuse pe minut. De asemenea, la Copenhaga, Omar El Hussein a folosit o pusca de asalt M95 care de fapt este o varianta finlandeza al aceleiasi AK 47.

Pe de alta parte, in mod deliberat armamentul fortelor de politie este proiectat astfel incat, utilizat fiind in mediul urban sa se evite pe cat posibil victimele colaterale si pagubele. Astfel de regula politistii sunt dotati cu armament usor cu bataie scurta, semi automat si care foloseste munitie de 9mm cu o capacitate de penetrare redusa.

In aceste conditii de lupta inegala, nu mai e de mirare ca teroristii surclaseaza politia cel putin in primele faze ale atentatelor, pana la intrarea in scena a trupelor speciale. In mod normal aceste unitati speciale de interventie, au o pregatire si o dotare superioare fortelor regulate de politie si au capacitatea de raspunde pe masura unor atacatori bine inarmati asa cum au fost teroristii de la Paris si Copenhaga. Dar din pacate, asa cum s-a vazut, timpul lor de mobilizare si reactie nu a permis o preventie sau contingenta utila. Cel putin in cazul atentatelor mentionate, interventia acestor forte speciale s-a realizat post-factum.

Deci, o prima concluzie dupa atentatul de la Copenhaga ar fi ca, in ultima perioada, terorismul se manifesta in forme noi, evoluate, forme la care institutiile de forta din statele occidentale inca nu s-au adaptat pe deplin si par a nu fi inca suficient de capabile sa le contracareze de o maniera efectiva.

http://www.theage.com.au/world/charlie-hebdo-editor-stephane-charbonnier-crossed-off-chilling-alqaeda-hitlist-20150108-12k97z.html

http://www.dailymail.co.uk/news/article-2955719/Tears-sister-brother-gunned-Copenhagen-jihadi.html

 

Teroare in Sidney – Lupii Singuratici – O Mutatie a Fenomenului Terorist.

Reading Time: 9 minutesO minunata dimineata de vara australa in Sidney a s-a transformat brusc intr-un cosmar pentru cei care isi savurau cafeaua sau ciocolata cu lapte in cafeneaua Lindt din Martin Place, o locatie eleganta din inima districtului financiar bancar al frumosului oras australian .

Un individ barbos, intre doua varste a intrat in local si asa, clientii si personalul cafenelei s-au trezit ca sunt ostatecii unui terorist periculos inarmat cu o arma de vanatoare, determinat sa-i ucida pe toti, la cea mai mica miscare.

In scurt timp au aparut la vitrinele cafenele ostatecii cu mainile ridicate unii dintre ei afisand un steag pe care era scris crezul islamic (steag pe care l-a adoptat si gruparea siriana afiliata Al-Qaeda, Jabhat al Nusra). Mai mult decat atat, ostatecii au fost fortati sa-si foloseasca propriile conturi de pe retelele de socializare pentru a posta solicitarile aberante ale celui care ii luase ostateci.

Apoi s-a aflat ca autorul acestui act de teroare, Man Haron Monis este un cetatean australian originar din Orientul Mijlociu, un iranian shiit care s-ar fi convertit la sunism (foarte rar se intampla asa ceva). Era stabilit de 18 ani in Australia. Avea mari probleme cu legea, era eliberat conditionat asteptand condamnarea intr-un proces in care era acuzat de complicitate la uciderea propriei sale sotii. A mai fost in atentia opiniei publice din Australia atunci cand a decis sa trimita scrisori jignitorare familiilor militarilor australieni cazuti la datorie in teatrul de operatii din Afganistan. Unii spun si ca era destul de instabil emotional. Comunitatea musulmana australiana se dezice de el si de faptele sale.

Dupa 16 ore de tensiune, Politia si trupe speciale iau cu asalt cafeneaua. In final, 2 ostateci si teroristul isi pierd viata, mai multe persoane sunt ranite.

Australia si nu numai este in soc. Sydney, orasul care a gazduit jocurile olimpice din anul 2000, cunoscut in special pentru faimoasa cladire a Operei, construita in stil modernist (si care ajuns chiar simbolul orasului), este descris de oficialitati si locuitori ca un oras deschis, cosmopolit, tolerant si pacifist. Astfel ca aceasta actiune abominabila este vazuta de toti mai degraba ca un adevarat sacrilegiu.

Sydney si Australia in general, probabil si datorita geografiei, nu au fost niciodata un reper pe harta terorismului mondial. Mai mult decat atat, insusi teroristul care s-a autoproclamat sheick al islamului declara in public cu prilejul multelor procese in care a fost implicat, ca el este un un „om al pacii”….

Acestea sunt pe scurt datele unui act terorist care nu trebuia sa aiba loc si totusi s-a intamplat….

Este primul atentat de factura fundamentalista savarsit pe pamnt australian.

Nu cu foarte mult timp in urma, in Octombrie 2014, in Ottawa, Canada, un militar aflat in serviciu de garda si protocol la Monumentul National al Eroilor de Razboi canadieni este impuscat in plina zi de un individ inarmat cu o carabina Winchester model 1894 (de tipul celor care se vad in vechile firme cu cowboy) si care ulterior patrunde si in Parlamentul Canadian unde in cele din urma se reuseste anihilarea lui, inainte sa produca si alte victime.

Atacatorul, un canadian, Michael Zehaf – Bibeau, convertit la islamism, intr-o inregistrare video anterioara si-a calficat atacul ca un raspuns la implicarea Canadei in operatiunile impotriva ISIS din Siria si Iraq. La fel ca si teroristul din Sydney, Zehaf avea si el un trecut infractional consistent. La un momentdat a incercat sa jefuiasca un restaurant McDonald inarmat cu un bat ascutit. Mama lui spunea despre el ca nu este in toate mintile si ca nu ar fi fost capabil de asemenea acte. A fost si un constant consumator de droguri.

Si in acest caz, actul terorist petrecut la Ottawa a avut un impact emotional extraordinar de puternic si in acelasi timp a fost perceput de opinia publica canadiana ca un fulger din senin. Ca si Australia nici Canada nu fusese pana atunci o tinta predilecta pentru teroristi. Orasul Otawa, capitala administrativa a Canadei este descris si el ca un leagan al pacifismului si un rai al tolerantei si bunei intelegeri intre multiplele grupuri nationale care compun populatia sa. Cu alte cuvinte, un alt act de teroare motivat politic care nu ar fi trebuit sa aiba loc. Si totusi…

Cu un an in urma in aprilie 2013 la Boston, Statele Unite, traditionalul maraton, o sarbatoare la care participa intregul oras este intrerupt de un atentat sangeros comis de doi tineri de origine cecena, fratii Tamerlan Tsarnaev si Dzhokar Tsarnaev care au detonat doua bombe artizanale la producerea carora au folosit oale sub presiune, din cele care se gasesc in bucatariile gospodinelor de pretutindeni.

Si in acest caz, cel putin unul dintre cei doi era in atentia politiei si serviciilor americane. In acelasi timp, pana la momentul comiterii atentatelor cei doi aparent erau niste tineri perfect integrati in societatea americana. Dzhokhar era student si conform descrierii unui apropiat, era preocupat mai mult de „chesburgeri si sport” decat de religie si politica.

La un momentdat au inceput sa se contamineze cu propaganda islamista. Tamerlan chiar a vrut sa se mute definitiv in Dagestan ca sa contribuie direct la jihad si si-a lasat o barba whahabita.

Nimeni nu a observat schimbarea care a survenit in stilul lor de viata. Si apoi brusc, au devenit autorii unui odios act de teroare impotriva unor oameni nevinovati.

In afara de faptul ca au fost intens mediatizate (ceea ce de fapt si-au dorit si teroristii) cele trei cazuri prezentate succint mai sus mai au si alte lucruri in comun.

In primul rand toti cei care le-au faptuit erau islamisti extremisti dar nu erau afiliati la nicio grupare cunoscuta. Unii dintre ei aveau deja o predispozitie spre violenta si spre incalcarea legilor dovedita de condamnari anterioare sau de existenta unor acuzatii asupra lor si de asemenea nu erau prea echilibrati emotional. Nu au avut colabaoratori, nu au avut planuri elaborate si detaliate pentru actiunile lor. Nu au folosit arme sau dispozitive sofisticate. Vecinii si cunostintele ii considerau niste cetateni pasnici, deplin integrati in comunitatile in care locuiau, incapabili sa faca ceva rau… pana intr-o zi. Ziua in care au decis sa devina teroristi si sa ucida cu sange rece pe alti semeni de ai lor.

Acesta este de fapt portretul robot al teroristului care face parte din categoria  „Lupilor Singuratici”.

Pana acum eram obisnuiti cu acte teroriste comise de indivizi cu apartenenta clara si declarata la retele de teroare bine structurate si bine definite si care isi pregateau actiunile cu minutiozitate astfel incat sa aiba un impact maxim. Acesti indivizi beneficiau si de o intreaga infrastructura de suport si logistica, asigurata de gruparile teroriste din care faceau parte.

In ultima perioada insa aveam de-a face tot mai des cu cu amenintarea din ce in ce mai concreta a acestor Lupi Singuratici, o noua „specie” de teroristi, „free lancer”-i care sunt in afara oricarui structuri de comanda si control, isi aleg singuri afilierile, care se auto-radicalizeaza prin expunerea voluntara la propaganda fundamentalista si care in comiterea atacurilor folosesc metode si mijloace precare, neconventionale (arme sportive, arme de vanatoare, arme albe, forta de impact a autovehiculelor, dispozitive explozive improvizate etc) si se finanteaza din resursele proprii si personale.

Modelul clasic de terorist, care este destul de strans legat de gruparea la care este afiliat si cu care mentine linii de comunicatii, circuite financiare si de la care primeste sprijin material si logistic (ca de exemplu, acte false, arme, adaposturi, tabere de instruire etc.) , know-how, si suport ideologic este bine cunoscut serviciilor antiterioriste care poseda deja mijloace si metode adecvate pentru identificare si o contracare destul de eficienta. Cel putin in ultima perioada, s-a observat ca o pondere importanta a actiunillor de prevenire derulate de serviciile sus-amintite se bazeaza exact pe aceste caracteristici ale modului clasic de actiune terorista care face posibila interceptarea, si interferarea la nivel informativ cu aceste canale de legatura si comunicatie intre membrii structurilor teroriste. In acest sens serviciile speciale au investit masiv, in special in urma actelor teroriste de mare impact de la New York (2001), Madrid (2004) si Londra (2005) in a-si spori si mai mult capabilitatile, in special in plan tehnologic, tehnologie de interceptare si in platforme informatice de analiza si sinteza. De asemenea, cadrul legal al activitatilor antiteroriste a fost modificat in multe dintre tarile vizate pentru a conferi mai multa flexibilitate si mai multe puteri legale serviciilor speciale in lupata impotriva terorismului si criminalitatii organizate. De aceea poate, in ultima perioada, in spatiul Euro-Atlantic, nu au mai avut loc atentate teroriste de amploare mare in acelasi timp fiind prevenite un numar semnificativ de tentative.

Lupul Singuratic insa nu mai are aceste legaturi, conexiuni si dependente organizatorice si de aceea, asa cum spunea si un fost sef al serviciului secret australian (ASIO) de cele mai multe ori activitatile lor premergatoare comiterii atacurilor teroriste se desfasoara „sub radar” si raman nedepistate de serviciile speciale.

Lupul Singuratic se „descurca singur”. Singur isi stabileste tintele, locul si momentul atacului. El hotaraste cu ce arme va ataca si tot el si le procura. Nu comunica cu nimeni, pregatindu-se in izolare si actionand solitar reduc simtior sannsel ca preocuparile si intentiile lor sa fie cunoscute si prevenite in timp util.
In consecinta, se poate spune ca acest „format” terorist al Lupilor Singuratici este de fapt o mutatie, o adaptare un raspuns la sporirea capacitatii de preventie si contracarare a actiunilor teroriste de tip clasic de care beneficiaza serviciile speciale, in ultima perioada. Se pare insa ca strategia curenta a serviciilor speciale modelata fiind pe tiparul terorismului clasic, asa cum s-a si demonstrat este destul de ineficace in a-i stopa pe Lupii Singuratici, acestia devenind un adevarat cosmar pentru sefi agetiilor si structurilor antiteroriste.

Lupii Singuratici nu sunt totusi o inventie a teroristilor islamisti. Acte teroriste atribuite teroristilor din aceasta categorie au totusi o lunga istorie. De exemplu, Mehmet Ali Agca, cel care atentat la viata Papei Ioan Paul al II lea in 1978, a fost considerat tot ca un Lup Singuratic, desi in epoca au existat informatii despre o posibila afiliere a sa la organizatia terorista „Lupii Suri” (sic) si despre o sustinere primita din partea KGB-ului pe filiera bulgara. Cu 10 ani inainte, candidatul la presedentia Statelor Unite, Robert Kenedy cadea secerat de gloantele unui alt lup singuratic, palestinianul Shirhan Shirhan. Mai recent, avem odiosul atac savarsit de norvegianul Andres Breivik asupra unor tineri conationali, atac soldat cu peste 70 de victime.

Desi terorismul Lupilor Singuratici nu este numai apanajul islamistilor fundamentalisti, acestia au sesizat foarte repede potentialul de succes al acestei metode pe care au adoptat-o rapid. Astfel, folosind retelele de socializare o serie de lideri ai Statului Islamic dar si Al-Qaeda au transmis apeluri catre coreligionarii lor care traiesc in tarile occidentale sa lanseze atacuri in stilul Lupilor Singuratici impotriva militarilor, politistilor si civililor occidentali pentru a instaura panica si teroarea in tarile participante la operatiunile din Siria si Irak.

Proliferarea, cresterea numarului de atacuri de tip Lup Singuratic poate demonstra ca aceste indemnuri chiar au o audienta consistenta.

Astfel, in mai 2013, Marea Britanie, soldatul Lee Rigby din regimentul de garda al Puscasilor Regali este atacat in strada si masacrat cu cutite si un satar de bucatarie de catre doi nigerieni, nascuti in familii crestine si crescuti in Anglia unde s-au convertit la islam. Trei zile mai tarziu la Paris, intr-o maniera similara, este atacat soldatul francez Cedric Cordier tot de un crestin convertit. Cu doua  zile inainte de atacul de la Ottawa savarisit de Zehaf-Bibeau, tot in Canada a avut loc un alt atentat mai putin popularizat, respectiv, un alt islamist radicalizat si-a condus intentionat masina intr-un grup de soldati canadieni ucigand pe unul dintre acestia si ranindu-i grav pe ceilalti. In ziua urmatoare atacului comis la Ottawa, respectiv pe data de 23 octombrie 2014, la New-York, un individ cu adanci convingeri fundamentalist – musulmane se lanseaza intr-un atac cu toporul impotriva unui grup de politisti americani, ranind serios pe doi dintre acestia.

Nu in ultimul rand, trebuie spus si ca injunghierea profesoarei Ibolya Ryan cetatean american originara din Romania, intr-un mall din Abu – Dhabi, a fost calificat in cele din urma de catre autoritatile din Emirate, drept un act de teroare savarsit „la intamplare” de un terorist Lup Singuratic.

Nu aceasta a fost singura interferenta a Romaniei cu activitati de natura terorista in stilul Lupilor Singuratici de inspiratie inslamice.

In anul 2006, in tara noastra a fost intens mediatizat faimosul caz al „teroristului in slapi”          Florin Lesch. Desi a existat tendinta ca aceasta operatiune de succes a Serviciului Roman de Informatii sa fie comentata in anumite cercuri de presa intr-o tenta ironica pe alocuri, cazul a fost cat se poate de serios. Ca si alti Lupi Singuratici, Florin Lesch era un proaspat convertit la Islam, parea un tip inofensiv, dar in acelasi timp si un exaltat. S-a auto-radicalizat expunandu-se la propaganda fundamentalista de pe Internet dar si cu ocazia unor deplasari in Bosnia. Si-a procurat singur mijloacele artizanale necesare pentru construirea unui dispozitiv de mare putere pe care vroia sa-l detoneze intr-o zona aglomerata a Timisoarei. Din fericire SRI l-a oprit la timp…

Recrudescenta deosebita a acestui tip de terorism, pun autoritatile, specialistii in securitate si antiterorism in situatia in care vor trebui sa gaseasca cat mai rapid un raspuns eficace si eficient si la aceasta nou tip de amenintare terorista. Frecventa unor astfel de atacuri ar putea sa creasca si datorita implicarii unui numar consistent de cetateni ai statelor occidentale in grupurile insurgent teroriste care actioneaza in Siria si Iraq si care este de presupus ca se vor intoarce radicalizati dar si predispusi la actiuni violente in statelor lor de origine.

Constiente de aceasta situatie, serviciile speciale sunt din ce in ce mai preocupate de fenomenul Lupilor Singuratici care tinde sa ia amploare.

In ceea ce priveste masurile, la Sidney, de exemplu se vorbeste acum despre mai multi politisti pe strada. Altii sunt pentru inasprirea cadrului legal in domeniul imigratiei si dreptului de azil dar si pentru acordarea de noi inlesniri legislative pentru serviciile speciale, in exercitarea unor masuri de supraveghere si control avsansate. Se vorbeste si despre supravegherea spatiilor publice cu si mai multe camere de televiziune cu circuit inchis (CCTV) sau chiar cu ajutorul dronelor dublate  de sisteme de video-analiza si recunoastere faciala.

Sigur in fata unei astfe de amenintari orice masura de natura sa salveze vieti poate si trebuie luata in considerare, dar ca si un medicament, ele pot avea si efecte adverse. De exemplu in Canada sunt voci care spun pe buna dreptate ca indiferent de numarul politistilor pe strada, acestia nu pot opri un terorist hotarat si determinat sa atace, chiar si in dispretul propriei sale vieti, asa cum s-a si vazut si deja. Si mai mult decat atat, prezenta masiva a politistilor pe strazi este de multe ori in contradictie cu cultura civica libertariana a societatii occidentale. Aceeasi reticenta exista si in legatura cu sistemele publice de supraveghere video, a caror prezenta este de multe ori asimilata cu un atentat la intimitate si viata privata. Nu in ultimul rand masurile legislative din domeniul emigratiei si combaterii terorismului genereaza discutii despre discriminarea si culpabilizarea injusta a unor intregi grupuri etnice si sociale.

In aceste conditii este de asteptat ca strategia serviciilor speciale de contracarare si prevenire a activitatilor teroriste se va adapta si trebuie sa se adapteze la aceasta mutatie a fenomenului terorist. Astfel ponderea pe care acum o au in activitatea informativa mijloacele si metodelor bazate pe tehnologie si care sunt orientate spre interceptarea si interferarea pe conexiunile structurilor teroriste vor trebui reconsiderate in favoarea abordarilor clasice bazate pe structuri si retele informative „in teren”, respectiv pe o mai activa si sporita prezenta fizica de natura informativa in mediile, locurile, grupurile sociale in care se regasesc indivizi cu tipologia celor predispusi sa se transforme la un momentdat in Lupi Singuratici. O astfel de abordare are si avantajul ca nu are o aparenta invaziva si nu creaza impresia de intruziune mediul privat.

Nu in ultimul rand succesul unor astfel de strategii de prevenire si contracarare poate fi potentat si de cetateni si mediul privat care din spirit civic si nu numai vor dori sa contribuie activ in plan informativ la actiunile de prevenire a terorismului.

Referinte:

http://www.macleans.ca/news/canada/michael-zehaf-bibeau-addict-drifter-walking-contradiction/

http://www.news-monitors.com/News_Details.aspx?id=19832

The Economist –December 2014

http://time.com/3533581/canada-ottawa-shooting-lone-wolf-terrorism/

http://romportal.com/forums/thread/47370.aspx

Decembrie 2013 – Atentatele de la Volgograd, vaduvele negre si Emiratul Islamic al Caucazului

Reading Time: 2 minutesVolgograd este fostul Stalingrad simbolul rezistentei sovietice/ruse impotriva agresiunii hitleriste si care la sfarsitul anului 2013 a fost zguduit de doua atatcuri teroriste succesive care au ucis 48 de persoane si au ranit grav multe altele.

Sezonul sarbatorilor crestine dar si apropierea de data inaugurala jocurilor olimpice de iarna de la Sochi au fost probabil de asemenea luate in calcul de catre teroristi ca si circumstante care sa amplifice impactul acestor atentate in opinia publica.

Presedintele Putin a facut din organizarea Jocurilor Olimpice un motiv de mare mandrie nationala si a investit enorm in buna lor organizare care ar fi costat mult mai mult decat organizarea Jocurilor Olimpice de vara de la Londra din 2012. O parte importanta a acestori cheltuieli au reprezentat-o costurile de securitate.

Nu este prima oara cand Volgograd este tinta actelor de teroare. In octombrie 2013 a mai avut loc un atentat asemanator . O terorista kamikaze se pare de origine cecena s-a auto-detonat intr-un autobuz intr-o zona, frecventata de studenti si elevi.

Incepand din anul 2000, au fost aproximativ 20 de actiuni si atentate teroriste in Rusia in care au fost implicate femei teroriste. Acestea sunt cunoscute sub numele de „Vaduve Negre”.

Vaduvele negre au aparut in atentia opiniei publice cu ocazia unui act terorist de mare amploare care avut loc la Moscova la 23 octombre 2002. Atunci o grupare cecena compusa din 40-50 de insurgenti inarmati cu armament usor si materiale explozive au patruns in Teatrul Dubrovka si au luat 850 de ostateci, spectatori si personal angajat al teatrului. Atacul s-a soldat cu circa 170 de victime (inclusiv teroristii). Printre teroristi se aflau si 19 vaduve negre denumite si „shahidka” (transpunere rusa a cuvantului arab „shahid” = martir) care erau „dotate” cu centuri auto-detonante.

Se spune ca vaduvele negre sunt femei cecene care sunt atrase in miscarea jihadista pentru a-si razbuna sotii sau fratii, copii sau parinti ucisi de trupele de represiune ruse. Sunt si teorii (vehiculate de surse apropiate de Kremlin) conform carora acestea ar fi fortate intr-un fel sau altfel sa devina martire sau chiar sunt utilizate fara stiinta lor (droguri, detonare de la distanta etc).

Indoctrinarea religioasa este de asemenea un factor important in construirea motivatiei interne a vaduvelor negre. In acest sens ele mai sunt numite si “miresele lui Allah” asta si din cauza ca in religia musulmana femeile nu sunt admise in “paradisul celor 72 de virgine” care este accesibil doar barbatilor martiri.

Primul atentat terorist cunoscut ca fiind executate de vaduvele negre a fost executat in iunie 2000 de catre Khava Barayeva si Luiza Magomedova care au patruns intr-o baza militara rusa din Cecenia cu un camion plin cu explozivi cu care s-au detonat, ucigand 27 de soldati rusi.

Atentatele de la Volgograd au fost revendicate de o grupare terorista  Vilayet Dagestan o diviziune a   Emiratului Islamic al Caucazului, organzatie care isi propune sa elimine prezenta rusa din regiunea Caucazului si sa instaureze un stat islamic independent.

Incepand cu anul 2009, Emiratul Islamic al Caucazului a revendicat o serie de actiuni teroriste pe teritoriul Rusiei printre care si atentatul de la aeroportul Domodedovo din Moscova.

In prezent, organizatia este condusa de Ali Abu Muhammad al Dagestani.

Referinte:

http://www.cbsnews.com/news/terror-in-moscow/

http://rt.com/news/moscow-terrorist-blast-volgograd-509/

http://www.slate.com/blogs/the_world_/2013/12/30/why_are_so_many_of_russia_s_suicide_bombers_women.html

http://www.kavkazcenter.com/eng/

http://www.huffingtonpost.com/brian-glyn-williams/the-brides-of-allah-the-t_b_4761027.html