Dupa atacul de la Copenhaga, se poate spune ca ocupatia de caricaturist a devenit una dintre cele mai periculoase meserii din lume.
Din fericire, de data asta caricaturistul suedez, Lars Vilks si el ca si confratii sai ucisi la Paris, un contibuitor important la galeria de portrete apocrife ale Profetului si care a fost presupusa tinta a atacului, a scapat nevatamat. Totusi au fost victime dintre participantii la manifestarea de la centrul cultural Krudttonden. Un regizor danez a fost ucis si trei politisti raniti si mai apoi, intr-un atac succesiv, un agent de securitate neinarmat care asigura ordinea la o ceremonie evreiasca a cazut si el victima aceluiasi atacator.
Spre deosebire de redactia Charlie Hebdo care desi se stia ca este vizata de teroristii islamisti nu avea asigurata o protectie serioasa, centrul cultural din Copenhaga in care se desfasura dezbaterea pe tema libertatii de expresie era relativ bine securizata. Un dispozitiv consistent de politisti asigurau paza si controlau accesul. Caricaturistul suedez avea si el propria sa structura de securitate care fusese recent intarita, dupa atacul de la Paris si dupa ce Al Qaeda a lansat noi amenintari, postand pe unul din site-urile afiliate o lista neagra continand 11 persoane (caricaturisti, scriitori si oameni politici) printre care si Lars Vilks.
Cu toate acestea, Omar El-Hussein, teroristul islamist de origine palestiniana, nascut si crescut in Danemarca, un infractor marunt, radicalizat in cursul periplurilor sale prin inchisorile daneze s-a apropiat suficient de mult de locatie si a reusit sa traga o ploaie de gloante prin vitrina cafenelei.
Politistii danezi (postati doar in interior?!) au ripostat impiedicand-ul pe terorist sa patrunda in incinta si probabil ca fara ei am fi vorbit acum nu despre un atentat, ci de un adevarat masacru la Copenhaga. Desi prezenta si reactia lor a fost salutara, se poate spune ca si de data asta, politistii au fost surprinsi din punct de vedere tactic si au fost pur si simplu depasiti de puterea de foc a atacatorului. Unul din martorii oculari a relatat chiar ca armamentul politistilor nu ar fi fost adecvat acestui tip de confruntare.
Asa cum s-a vazut in ultima vreme, atacurile acestor teroristi “lupi singuratici” au evoluat de la actiuni derulate cu mijloace improvizate la operatiuni organizate in stil militar si cu armament de razboi. Aceste forme de atentat denumite si atacuri in “stil Mumbay” au devenit cunoscute ca forme deosebit de periculoase de materializare a actiunilor teroriste inca din anul 2008. Atunci o grupare terorista pakistaneza, Lashkar-e-Taiba a infiltrat in India un comando format din 10 teroristi, care au initiat de-a lungul a 4 zile, un numar de 12 atacuri coordonate asupra unor zone cheie si intens circulate din Mumbay, unul dintre cele mai mari orase indiene si in urma carora au fost ucise 164 de persoane si ranite alte 308. Ulterior s-a stabilit ca teroristii pakistanezi fusesera intens instruiti si antrenati in sistem militar inclusiv in tehnici de comando cu ajutorul unor foste cadre din fortele armate pakistaneze. Pentru anihilarea acestui grup terorist si pentru stoparea masacrului a fost nevoie de interventia fortelor speciale ale armatei si marinei indiene.
In aceste conditii este clar ca un simplu politist de strada nu este pregatit pentru acest gen de confruntari cu teroristi puternic motivati, cu experienta si expertiza militara castigate si uneori perfectionate direct pe campul de lupta.
Mai mult decat atat, in mod obisnnuit, dotarea poltistilor a fost si este inferioara armamentului folosit de teroristi precum cei implicati in atacurile de la Paris si Copenhaga. De exemplu, in atacul asupra redactiei Charlie Hebdo, cei doi atacatori au fost inarmati cu pusti de asalt (pistoale mitraliera) AK 47 care au bataie efectiva la 350 de metri si efect omorator pana la 1000 de metri. Acest tip de arme folosesc munitie penetranta de calibru redus si care face inefective vestele antiglont inclusiv cele cu nivel 3 de protectie. Incarcatoarele acestor arme stocheaza cel putin 30 de cartuse iar cadenta lor de tragere poate sa ajunga teoretic si la 600 de cartuse pe minut. De asemenea, la Copenhaga, Omar El Hussein a folosit o pusca de asalt M95 care de fapt este o varianta finlandeza al aceleiasi AK 47.
Pe de alta parte, in mod deliberat armamentul fortelor de politie este proiectat astfel incat, utilizat fiind in mediul urban sa se evite pe cat posibil victimele colaterale si pagubele. Astfel de regula politistii sunt dotati cu armament usor cu bataie scurta, semi automat si care foloseste munitie de 9mm cu o capacitate de penetrare redusa.
In aceste conditii de lupta inegala, nu mai e de mirare ca teroristii surclaseaza politia cel putin in primele faze ale atentatelor, pana la intrarea in scena a trupelor speciale. In mod normal aceste unitati speciale de interventie, au o pregatire si o dotare superioare fortelor regulate de politie si au capacitatea de raspunde pe masura unor atacatori bine inarmati asa cum au fost teroristii de la Paris si Copenhaga. Dar din pacate, asa cum s-a vazut, timpul lor de mobilizare si reactie nu a permis o preventie sau contingenta utila. Cel putin in cazul atentatelor mentionate, interventia acestor forte speciale s-a realizat post-factum.
Deci, o prima concluzie dupa atentatul de la Copenhaga ar fi ca, in ultima perioada, terorismul se manifesta in forme noi, evoluate, forme la care institutiile de forta din statele occidentale inca nu s-au adaptat pe deplin si par a nu fi inca suficient de capabile sa le contracareze de o maniera efectiva.
http://www.dailymail.co.uk/news/article-2955719/Tears-sister-brother-gunned-Copenhagen-jihadi.html