Pascal Bruckner unul dintre cei mai mari ganditori contemporani francezi si universali spune in “Le Figaro” intr-un interviu dat dupa masacrul de la redactia jurnalului Charlie Hebdo, ca “Acest atentat abominabil trebuie sa ne deschida ochii”…”suntem in razboi de ani de zile, dar noi am manifestat fata de islamul radical o complezenta culpabila.”

Intr-adevar, iata ca valul de acte teroriste ale lupilor solitari islamisti inregistrate in ultimele saptamani in Franta dar si in Canada si Australia culmineaza la Paris, in inima Occidentului, nu cu un atentat, asa cum tinde sa fie calificat, ci cu o operatiune quasi-militara de tip comando impotriva unei institutii de presa care se afla deja sub paza inarmata si care ar fi trebuit (si probabil ca era) sa fie sub supravegherea serviciilor speciale franceze.

Deci, nu mai avem de-a face cu un act individual al unor islamisti radicalizati in fata computerului si inarmati cu ce au gasit prin bucatarie sau prin garaj dispusi sa se martirizeze pentru credinta islamica, ci cu operatiune gandita, planuita si executata cu sange rece de profesionisti.

Mai mult decat atat, la 2 zile dupa atentat, presupusii teroristi inca nu au fost capturati desi pozele lor circula prin toata Franta si sunt urmariti de literalmente de o armata de politisti, jandarmi si agenti din trupele speciale. Asta poate duce la presupunerea ca, cei 3 presupusi autori nu sunt niste teroristi oarecare ci probabil sunt pur si simplu niste combatanti care fac parte dintr-o celula de tip militar, bine organizata avand inclusiv o infrastructura logistica si de suport care le asigura accesul la armament si munitie de razboi dar si transportul pe trasee sigure pentru exfiltrare, adapost si protectie.

Cu alte cuvinte, Brukner un scriitor si filozof vede poate ce altii, inclusiv specialisti in domeniu inca refuza sa vada: razboiul purtat de occidentali in Orient incepe sa se extinda chiar si pe strazile oraselor din Occident , iar asa zisa lupta pentru democratie impotriva terorismului incepe sa semene din ce in ce mai mult cu ceea ce este de fapt: un conflict intre civilizatii.

Sigur mai sunt inca voci care insista sa “citim” aceasta operatiune de comando ca un atentat impotriva “libertatii de constiinta si de exprimare” si ca si in cazul atentatului de la Sidney, corul celor care indeamna la toleranta a pornit o campanie, “Je suis Charlie”, care cu tot respectul pentru victime unii (poate chiar unii dintre adeptii lui Pascal Bruckner) ar putea sa o vada cel putin usor naiva. Intr-adevar asa e crestineste, ca atunci cand primesti o palma sa intorci si celalalt obraz. Sa nu ne mire insa daca totusi vor fi si alti crestini care vor incepe o alta campanie sub un alt slogan. De exemplu: “Ca suffit!”