O minunata dimineata de vara australa in Sidney a s-a transformat brusc intr-un cosmar pentru cei care isi savurau cafeaua sau ciocolata cu lapte in cafeneaua Lindt din Martin Place, o locatie eleganta din inima districtului financiar bancar al frumosului oras australian .
Un individ barbos, intre doua varste a intrat in local si asa, clientii si personalul cafenelei s-au trezit ca sunt ostatecii unui terorist periculos inarmat cu o arma de vanatoare, determinat sa-i ucida pe toti, la cea mai mica miscare.
In scurt timp au aparut la vitrinele cafenele ostatecii cu mainile ridicate unii dintre ei afisand un steag pe care era scris crezul islamic (steag pe care l-a adoptat si gruparea siriana afiliata Al-Qaeda, Jabhat al Nusra). Mai mult decat atat, ostatecii au fost fortati sa-si foloseasca propriile conturi de pe retelele de socializare pentru a posta solicitarile aberante ale celui care ii luase ostateci.
Apoi s-a aflat ca autorul acestui act de teroare, Man Haron Monis este un cetatean australian originar din Orientul Mijlociu, un iranian shiit care s-ar fi convertit la sunism (foarte rar se intampla asa ceva). Era stabilit de 18 ani in Australia. Avea mari probleme cu legea, era eliberat conditionat asteptand condamnarea intr-un proces in care era acuzat de complicitate la uciderea propriei sale sotii. A mai fost in atentia opiniei publice din Australia atunci cand a decis sa trimita scrisori jignitorare familiilor militarilor australieni cazuti la datorie in teatrul de operatii din Afganistan. Unii spun si ca era destul de instabil emotional. Comunitatea musulmana australiana se dezice de el si de faptele sale.
Dupa 16 ore de tensiune, Politia si trupe speciale iau cu asalt cafeneaua. In final, 2 ostateci si teroristul isi pierd viata, mai multe persoane sunt ranite.
Australia si nu numai este in soc. Sydney, orasul care a gazduit jocurile olimpice din anul 2000, cunoscut in special pentru faimoasa cladire a Operei, construita in stil modernist (si care ajuns chiar simbolul orasului), este descris de oficialitati si locuitori ca un oras deschis, cosmopolit, tolerant si pacifist. Astfel ca aceasta actiune abominabila este vazuta de toti mai degraba ca un adevarat sacrilegiu.
Sydney si Australia in general, probabil si datorita geografiei, nu au fost niciodata un reper pe harta terorismului mondial. Mai mult decat atat, insusi teroristul care s-a autoproclamat sheick al islamului declara in public cu prilejul multelor procese in care a fost implicat, ca el este un un „om al pacii”….
Acestea sunt pe scurt datele unui act terorist care nu trebuia sa aiba loc si totusi s-a intamplat….
Este primul atentat de factura fundamentalista savarsit pe pamnt australian.
Nu cu foarte mult timp in urma, in Octombrie 2014, in Ottawa, Canada, un militar aflat in serviciu de garda si protocol la Monumentul National al Eroilor de Razboi canadieni este impuscat in plina zi de un individ inarmat cu o carabina Winchester model 1894 (de tipul celor care se vad in vechile firme cu cowboy) si care ulterior patrunde si in Parlamentul Canadian unde in cele din urma se reuseste anihilarea lui, inainte sa produca si alte victime.
Atacatorul, un canadian, Michael Zehaf – Bibeau, convertit la islamism, intr-o inregistrare video anterioara si-a calficat atacul ca un raspuns la implicarea Canadei in operatiunile impotriva ISIS din Siria si Iraq. La fel ca si teroristul din Sydney, Zehaf avea si el un trecut infractional consistent. La un momentdat a incercat sa jefuiasca un restaurant McDonald inarmat cu un bat ascutit. Mama lui spunea despre el ca nu este in toate mintile si ca nu ar fi fost capabil de asemenea acte. A fost si un constant consumator de droguri.
Si in acest caz, actul terorist petrecut la Ottawa a avut un impact emotional extraordinar de puternic si in acelasi timp a fost perceput de opinia publica canadiana ca un fulger din senin. Ca si Australia nici Canada nu fusese pana atunci o tinta predilecta pentru teroristi. Orasul Otawa, capitala administrativa a Canadei este descris si el ca un leagan al pacifismului si un rai al tolerantei si bunei intelegeri intre multiplele grupuri nationale care compun populatia sa. Cu alte cuvinte, un alt act de teroare motivat politic care nu ar fi trebuit sa aiba loc. Si totusi…
Cu un an in urma in aprilie 2013 la Boston, Statele Unite, traditionalul maraton, o sarbatoare la care participa intregul oras este intrerupt de un atentat sangeros comis de doi tineri de origine cecena, fratii Tamerlan Tsarnaev si Dzhokar Tsarnaev care au detonat doua bombe artizanale la producerea carora au folosit oale sub presiune, din cele care se gasesc in bucatariile gospodinelor de pretutindeni.
Si in acest caz, cel putin unul dintre cei doi era in atentia politiei si serviciilor americane. In acelasi timp, pana la momentul comiterii atentatelor cei doi aparent erau niste tineri perfect integrati in societatea americana. Dzhokhar era student si conform descrierii unui apropiat, era preocupat mai mult de „chesburgeri si sport” decat de religie si politica.
La un momentdat au inceput sa se contamineze cu propaganda islamista. Tamerlan chiar a vrut sa se mute definitiv in Dagestan ca sa contribuie direct la jihad si si-a lasat o barba whahabita.
Nimeni nu a observat schimbarea care a survenit in stilul lor de viata. Si apoi brusc, au devenit autorii unui odios act de teroare impotriva unor oameni nevinovati.
In afara de faptul ca au fost intens mediatizate (ceea ce de fapt si-au dorit si teroristii) cele trei cazuri prezentate succint mai sus mai au si alte lucruri in comun.
In primul rand toti cei care le-au faptuit erau islamisti extremisti dar nu erau afiliati la nicio grupare cunoscuta. Unii dintre ei aveau deja o predispozitie spre violenta si spre incalcarea legilor dovedita de condamnari anterioare sau de existenta unor acuzatii asupra lor si de asemenea nu erau prea echilibrati emotional. Nu au avut colabaoratori, nu au avut planuri elaborate si detaliate pentru actiunile lor. Nu au folosit arme sau dispozitive sofisticate. Vecinii si cunostintele ii considerau niste cetateni pasnici, deplin integrati in comunitatile in care locuiau, incapabili sa faca ceva rau… pana intr-o zi. Ziua in care au decis sa devina teroristi si sa ucida cu sange rece pe alti semeni de ai lor.
Acesta este de fapt portretul robot al teroristului care face parte din categoria „Lupilor Singuratici”.
Pana acum eram obisnuiti cu acte teroriste comise de indivizi cu apartenenta clara si declarata la retele de teroare bine structurate si bine definite si care isi pregateau actiunile cu minutiozitate astfel incat sa aiba un impact maxim. Acesti indivizi beneficiau si de o intreaga infrastructura de suport si logistica, asigurata de gruparile teroriste din care faceau parte.
In ultima perioada insa aveam de-a face tot mai des cu cu amenintarea din ce in ce mai concreta a acestor Lupi Singuratici, o noua „specie” de teroristi, „free lancer”-i care sunt in afara oricarui structuri de comanda si control, isi aleg singuri afilierile, care se auto-radicalizeaza prin expunerea voluntara la propaganda fundamentalista si care in comiterea atacurilor folosesc metode si mijloace precare, neconventionale (arme sportive, arme de vanatoare, arme albe, forta de impact a autovehiculelor, dispozitive explozive improvizate etc) si se finanteaza din resursele proprii si personale.
Modelul clasic de terorist, care este destul de strans legat de gruparea la care este afiliat si cu care mentine linii de comunicatii, circuite financiare si de la care primeste sprijin material si logistic (ca de exemplu, acte false, arme, adaposturi, tabere de instruire etc.) , know-how, si suport ideologic este bine cunoscut serviciilor antiterioriste care poseda deja mijloace si metode adecvate pentru identificare si o contracare destul de eficienta. Cel putin in ultima perioada, s-a observat ca o pondere importanta a actiunillor de prevenire derulate de serviciile sus-amintite se bazeaza exact pe aceste caracteristici ale modului clasic de actiune terorista care face posibila interceptarea, si interferarea la nivel informativ cu aceste canale de legatura si comunicatie intre membrii structurilor teroriste. In acest sens serviciile speciale au investit masiv, in special in urma actelor teroriste de mare impact de la New York (2001), Madrid (2004) si Londra (2005) in a-si spori si mai mult capabilitatile, in special in plan tehnologic, tehnologie de interceptare si in platforme informatice de analiza si sinteza. De asemenea, cadrul legal al activitatilor antiteroriste a fost modificat in multe dintre tarile vizate pentru a conferi mai multa flexibilitate si mai multe puteri legale serviciilor speciale in lupata impotriva terorismului si criminalitatii organizate. De aceea poate, in ultima perioada, in spatiul Euro-Atlantic, nu au mai avut loc atentate teroriste de amploare mare in acelasi timp fiind prevenite un numar semnificativ de tentative.
Lupul Singuratic insa nu mai are aceste legaturi, conexiuni si dependente organizatorice si de aceea, asa cum spunea si un fost sef al serviciului secret australian (ASIO) de cele mai multe ori activitatile lor premergatoare comiterii atacurilor teroriste se desfasoara „sub radar” si raman nedepistate de serviciile speciale.
Lupul Singuratic se „descurca singur”. Singur isi stabileste tintele, locul si momentul atacului. El hotaraste cu ce arme va ataca si tot el si le procura. Nu comunica cu nimeni, pregatindu-se in izolare si actionand solitar reduc simtior sannsel ca preocuparile si intentiile lor sa fie cunoscute si prevenite in timp util.
In consecinta, se poate spune ca acest „format” terorist al Lupilor Singuratici este de fapt o mutatie, o adaptare un raspuns la sporirea capacitatii de preventie si contracarare a actiunilor teroriste de tip clasic de care beneficiaza serviciile speciale, in ultima perioada. Se pare insa ca strategia curenta a serviciilor speciale modelata fiind pe tiparul terorismului clasic, asa cum s-a si demonstrat este destul de ineficace in a-i stopa pe Lupii Singuratici, acestia devenind un adevarat cosmar pentru sefi agetiilor si structurilor antiteroriste.
Lupii Singuratici nu sunt totusi o inventie a teroristilor islamisti. Acte teroriste atribuite teroristilor din aceasta categorie au totusi o lunga istorie. De exemplu, Mehmet Ali Agca, cel care atentat la viata Papei Ioan Paul al II lea in 1978, a fost considerat tot ca un Lup Singuratic, desi in epoca au existat informatii despre o posibila afiliere a sa la organizatia terorista „Lupii Suri” (sic) si despre o sustinere primita din partea KGB-ului pe filiera bulgara. Cu 10 ani inainte, candidatul la presedentia Statelor Unite, Robert Kenedy cadea secerat de gloantele unui alt lup singuratic, palestinianul Shirhan Shirhan. Mai recent, avem odiosul atac savarsit de norvegianul Andres Breivik asupra unor tineri conationali, atac soldat cu peste 70 de victime.
Desi terorismul Lupilor Singuratici nu este numai apanajul islamistilor fundamentalisti, acestia au sesizat foarte repede potentialul de succes al acestei metode pe care au adoptat-o rapid. Astfel, folosind retelele de socializare o serie de lideri ai Statului Islamic dar si Al-Qaeda au transmis apeluri catre coreligionarii lor care traiesc in tarile occidentale sa lanseze atacuri in stilul Lupilor Singuratici impotriva militarilor, politistilor si civililor occidentali pentru a instaura panica si teroarea in tarile participante la operatiunile din Siria si Irak.
Proliferarea, cresterea numarului de atacuri de tip Lup Singuratic poate demonstra ca aceste indemnuri chiar au o audienta consistenta.
Astfel, in mai 2013, Marea Britanie, soldatul Lee Rigby din regimentul de garda al Puscasilor Regali este atacat in strada si masacrat cu cutite si un satar de bucatarie de catre doi nigerieni, nascuti in familii crestine si crescuti in Anglia unde s-au convertit la islam. Trei zile mai tarziu la Paris, intr-o maniera similara, este atacat soldatul francez Cedric Cordier tot de un crestin convertit. Cu doua zile inainte de atacul de la Ottawa savarisit de Zehaf-Bibeau, tot in Canada a avut loc un alt atentat mai putin popularizat, respectiv, un alt islamist radicalizat si-a condus intentionat masina intr-un grup de soldati canadieni ucigand pe unul dintre acestia si ranindu-i grav pe ceilalti. In ziua urmatoare atacului comis la Ottawa, respectiv pe data de 23 octombrie 2014, la New-York, un individ cu adanci convingeri fundamentalist – musulmane se lanseaza intr-un atac cu toporul impotriva unui grup de politisti americani, ranind serios pe doi dintre acestia.
Nu in ultimul rand, trebuie spus si ca injunghierea profesoarei Ibolya Ryan cetatean american originara din Romania, intr-un mall din Abu – Dhabi, a fost calificat in cele din urma de catre autoritatile din Emirate, drept un act de teroare savarsit „la intamplare” de un terorist Lup Singuratic.
Nu aceasta a fost singura interferenta a Romaniei cu activitati de natura terorista in stilul Lupilor Singuratici de inspiratie inslamice.
In anul 2006, in tara noastra a fost intens mediatizat faimosul caz al „teroristului in slapi” Florin Lesch. Desi a existat tendinta ca aceasta operatiune de succes a Serviciului Roman de Informatii sa fie comentata in anumite cercuri de presa intr-o tenta ironica pe alocuri, cazul a fost cat se poate de serios. Ca si alti Lupi Singuratici, Florin Lesch era un proaspat convertit la Islam, parea un tip inofensiv, dar in acelasi timp si un exaltat. S-a auto-radicalizat expunandu-se la propaganda fundamentalista de pe Internet dar si cu ocazia unor deplasari in Bosnia. Si-a procurat singur mijloacele artizanale necesare pentru construirea unui dispozitiv de mare putere pe care vroia sa-l detoneze intr-o zona aglomerata a Timisoarei. Din fericire SRI l-a oprit la timp…
Recrudescenta deosebita a acestui tip de terorism, pun autoritatile, specialistii in securitate si antiterorism in situatia in care vor trebui sa gaseasca cat mai rapid un raspuns eficace si eficient si la aceasta nou tip de amenintare terorista. Frecventa unor astfel de atacuri ar putea sa creasca si datorita implicarii unui numar consistent de cetateni ai statelor occidentale in grupurile insurgent teroriste care actioneaza in Siria si Iraq si care este de presupus ca se vor intoarce radicalizati dar si predispusi la actiuni violente in statelor lor de origine.
Constiente de aceasta situatie, serviciile speciale sunt din ce in ce mai preocupate de fenomenul Lupilor Singuratici care tinde sa ia amploare.
In ceea ce priveste masurile, la Sidney, de exemplu se vorbeste acum despre mai multi politisti pe strada. Altii sunt pentru inasprirea cadrului legal in domeniul imigratiei si dreptului de azil dar si pentru acordarea de noi inlesniri legislative pentru serviciile speciale, in exercitarea unor masuri de supraveghere si control avsansate. Se vorbeste si despre supravegherea spatiilor publice cu si mai multe camere de televiziune cu circuit inchis (CCTV) sau chiar cu ajutorul dronelor dublate de sisteme de video-analiza si recunoastere faciala.
Sigur in fata unei astfe de amenintari orice masura de natura sa salveze vieti poate si trebuie luata in considerare, dar ca si un medicament, ele pot avea si efecte adverse. De exemplu in Canada sunt voci care spun pe buna dreptate ca indiferent de numarul politistilor pe strada, acestia nu pot opri un terorist hotarat si determinat sa atace, chiar si in dispretul propriei sale vieti, asa cum s-a si vazut si deja. Si mai mult decat atat, prezenta masiva a politistilor pe strazi este de multe ori in contradictie cu cultura civica libertariana a societatii occidentale. Aceeasi reticenta exista si in legatura cu sistemele publice de supraveghere video, a caror prezenta este de multe ori asimilata cu un atentat la intimitate si viata privata. Nu in ultimul rand masurile legislative din domeniul emigratiei si combaterii terorismului genereaza discutii despre discriminarea si culpabilizarea injusta a unor intregi grupuri etnice si sociale.
In aceste conditii este de asteptat ca strategia serviciilor speciale de contracarare si prevenire a activitatilor teroriste se va adapta si trebuie sa se adapteze la aceasta mutatie a fenomenului terorist. Astfel ponderea pe care acum o au in activitatea informativa mijloacele si metodelor bazate pe tehnologie si care sunt orientate spre interceptarea si interferarea pe conexiunile structurilor teroriste vor trebui reconsiderate in favoarea abordarilor clasice bazate pe structuri si retele informative „in teren”, respectiv pe o mai activa si sporita prezenta fizica de natura informativa in mediile, locurile, grupurile sociale in care se regasesc indivizi cu tipologia celor predispusi sa se transforme la un momentdat in Lupi Singuratici. O astfel de abordare are si avantajul ca nu are o aparenta invaziva si nu creaza impresia de intruziune mediul privat.
Nu in ultimul rand succesul unor astfel de strategii de prevenire si contracarare poate fi potentat si de cetateni si mediul privat care din spirit civic si nu numai vor dori sa contribuie activ in plan informativ la actiunile de prevenire a terorismului.
Referinte:
http://www.macleans.ca/news/canada/michael-zehaf-bibeau-addict-drifter-walking-contradiction/
http://www.news-monitors.com/News_Details.aspx?id=19832
The Economist –December 2014
http://time.com/3533581/canada-ottawa-shooting-lone-wolf-terrorism/