La ora la care scriu Parisul arata ca un oras sub asediu. In mai multe locuri din oras se trage si se desfasoara operatiuni de razboi de o amploare care probabil nu a mai fost vazuta pe strazile pariziene de pe vremea Comunei de la 1870 sau de la eliberarea Parisului in 1944.

Mai multi tragatori si atentatori sinucigasi au lovit simultan in mai multe locuri din capitala Frantei si in primele ore se vorbeste de peste 60 de victime si probabil ca numarul lor va creste dramatic atunci cand se va clarifica situatia de la teatrul Bataclan, unde sunt ostateci in numar mare. Fara sa mai vorbim de numarul ranitilor… Este clar cel mai mare si dramatic act de natura terorista petrecut in istoria recenta a Europei Occidentale.

Este un act de teroare organizat pe modelul celor petrecute la Mumbai si Nairobi, realizat de comandouri teroriste infiltrate in puncte aglomerate care deschid focul asupra civililor si se angajeaza in lupta cu fortele de ordine inclusiv pentru a produce cat mai multe victime.

Atacurile stil Mumbay – denumite asa dupa actiunile teroriste care au avut loc in orasul indian in anul 2008 – sunt operatiuni militare care reclama un nivel avansat de specializare, training si planificare. Au nevoie de o infrastructura logistica si de suport extinsa care sa asigure transportul, infiltrarea elementelor combatante in zona tintelor, furnizarea si depozitarea armamentului si munitiei,  sa asigure comunicatilei inclusiv cifrate intre grupurile combatante si membrii acestora,  sa permita culegerea de informatii pentru pregatirea si derularea operatiunilor, sa creeze si sa intretina puncte de sprijin (safe houses) etc. Din aceasta peespectiva atacurile in stil Mumbay sunt deosebit de efective si au un impact negativ din punct de vedere al numarului de victime, paralizarea unor functiuni sociale importante dar si din punct de vedere moral si emotional.

Pe de alta parte acest esafodaj logistico – organizatoric al actiunilor in stil Mumbay face mai dificila pastrarea in deplina conspirtativitate a actelor pregatitoare si premergatoare acestora si ofera serviciilor secrete antiteroriste multiple oportunitati de depistare, demantelare, contracarare a acestor actiuni inainte ca acestea sa se produca.

Din pacate insa si in pofida masurilor luate de autoritatile franceze, acesta este al doilea atac in stil Mumbay desfasurat cu comandouri la Paris. Primul fiind cel de la redactia Charlie Hebdo unde membrii redactiei au fost likidati tot de o astfel de structura terorista organizata, inarmata si antrenata in sistem militar.

Faptul ca Parisul, Franta a fost lovita de doua ori intr-un an de atacuri sustinute cu comandouri (cel de-al doilea atac fiind de o amploare nemaiintalnita cu multiple puncte de atac si cu un numar imens de victime), din nefericire poate duce la concluzia ca autoritatile franceze, institutiile de forta franceze au probleme serioase in a tine sub control amenintarea terorista islamista care in aceasta tara a ajuns la aceste forme complexe de organizare logistica si actiune cum nu s-a mai intalnit pana acum intr-o tara vest europeana.

De altfel si fara prea multa exagerare se poate spune ca aceste ultime actiuni teroriste din capitala Frantei  sunt de un nivel de gravitate superior in care aproape ca a atins dimensiunea unei insurgentze de factura celor care sunt in desfasurare in orase din Iraq si  Syria.

In aceeasi nota, desfasurarea ulterioare de forte speciale, mobilizarea armatei, inchiderea frontierelor, demonstratia de forta pe care o pune in scena acum (post – factum) statul francez este in mare parte tardiva si inefectiva si mai mult decat atat pare ca tine de un marketing politic oarecum deplasat (a la “Gabi” Oprea) intr-o astfel de situatie dramatica si nu face decat sa sublinieze inadecvarea raspunsului pe care statul francez este capabil sa il dea in acest moment amenintarii islamiste.

Aceasta constatare in legatura cu  (in)capacitatea statului francez de a reactiona si preveni sa se desfasoare pe teritoriul national astfel de actiuni teroriste de mare anvergura cum este si acesta din urma, care e clar ca e un “turning point” in istoria Europei este mai mult decat alarmanta daca avem in vedere cel putin cateva aspecte.

In primul rand, Franta este una din tarile importante din coalitia statelor care lupta in Syria si Iraq iar in conditiile in care isi doreste sa detina un rol si mai vizibil si mai consistent din punct de vedere militar, inclusiv cu trupe in teren  (Syria este un fost dominion francez) este foarte probabil sa fie in continuare pe lista de tinte prioritare a actiunilor teroriste islamiste in Europa.

Mai mult decat atat, asa cum spunea presedintele Obama, Franta este tara unde s-a consacrat principiul “liberte, egalite, fraternite”, o efigie a democratiei moderne, o democratie pe care coalitii conduse de Statele Unite incearca de ani de zile sa o impuna in forta in tarile islamice din Orientul Mijlociu. Deci iata ca din aceasta perspectiva Franta poate fi vazuta si ca o tinta simbolica a extremistilor musulmani.

Un alt aspect de mare ingrijorare insa il reprezinta consistenta comunitate musulmana vietuitoare in Franta, in numar de aproximativ 6 milioane pe de-o parte dar si contigentul din ce in ce mai semnificativ al francezilor cu convingeri de dreapta xenofobe. O combinatie care in acest context dramatic ar putea sa initieze si sa alimenteze cel putin un focar de tulburenta la scara mare in Franta daca nu chiar sa deschida un front de lupta European  a conflictului din Syria si Iraq.